Ginecolog iranian, voluntar la Cantacuzino

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Marzi Taheri lucrează de şase ani în Spitalul Cantacuzino fără să fie angajată pe un post şi nu se dă în lături să ajute gravidele de etnie romă.

Pe Marzi Taheri, o tânără doctoriţă iraniancă de la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti, n-o sperie femeile voluminoase, cu fuste înflorate. Deşi majoritatea doctorilor îi evită pe romi fiindcă sunt gălăgioşi şi vin la spital cu tot „clanul“, Marzi nu se dă în lături să-i ajute.

„Am multe paciente rome pe care le supraveghez la naştere. Pentru mine, ei nu sunt o categorie dificilă. Nu am făcut medicina ca să aleg între pacienţi, aşa că nu mă interesează dacă cineva e bogat ori sărac, român sau ţigan, educat sau needucat“, spune tânărul doctor ginecolog, în timp ce te priveşte în ochi.

Deşi este medic specialist de aproape şapte ani, Marzi nu este angajată în spital cu normă întreagă. Face 4-5 gărzi pe lună şi, în rest, voluntariat. Un post în spital va prinde doar dacă un alt doctor va renunţa la scaun.

„Dacă nu ajut oamenii până la capăt, nu am sufletul liniştit“ Aşa cum tinerii doctori români muncesc din greu în spitalele din străină tate ca să se afirme, tot aşa face şi Marzi, care acum, la 38 de ani, s-a înscris la doctorat. „Anii de facultate au fost frumoşi. Am învăţat, iar profesorii erau mulţumiţi de mine, chiar dacă nu vorbeam perfect română“, povesteşte Marzi. Nici acum, după cei 18 ani petrecuţi în România, femeia nu şi-a pierdut accentul persan, dar asta o face mai simpatică în faţa pacienţilor, cu care îi place să stea de vorbă şi să le explice „tot ce vor să ştie“.

Medicul spune că nu vine la spital pentru bani, ci din pasiune pentru medicină. Se cunoaşte cu pacientele din mai multe saloane şi pentru fiecare dintre ele are o vorbă bună. „Câte kilograme a făcut ăla micu’?! Cum îţi mai merge?“, o întreabă ea pe o tânără pe care o zăreşte pe coridor. Alteia îi atrage atenţia că s-a îmbrăcat sumar şi riscă să răcească: „Să nu te duci jos în maiou, că te îmbolnăveşti!“.

Râde cu poftă, este îngăduitoare şi mămoasă cu pacienţii, iar vocea ei calmă, ocrotitoare te cucereşte imediat. „Unii spun că medicul ia banul şi apoi uită de bolnav, dar nu este deloc aşa. Ai câte un caz greu şi te gândeşti la el şi câte patru-cinci zile după ce l-ai externat. Dacă nu ajuţi oamenii până la capăt, să ştii că nu rămâi cu sufletul liniştit“, ne spune medicul. Nu poate să facă chiuretaje

Dacă ar fi vrut să lucreze în privat, soţul său, proprietar al unei firme de transporturi, ar fi ajutat-o să deschidă un cabinet de ginecologie. Totuşi, lui Marzi nu i-a surâs ideea. Viaţa ei este în spital, unde ajută femeile să nască. În privat, ar fi câştigat din chiuretaje. Tânărul medic spune că nu este vorba despre convingeri religioase, ci despre principii de viaţă.

„Dacă ar fi ţinut de religie, poate acum aş fi stat cu batic în faţa dumneavoastră, dar eu aşa simt: nu pot să fac chiuretaje“, mărturiseş te ea. Medicul spune că preferă să le explice femeilor cum să se protejeze de sarcină, iar pe cele mai sărace le ajută, uneori, să-şi procure anticoncepţionale. Mai ales pe cele neajutorate, care vin la spital singure şi pleacă tot singure. MENTALITATI În Iran, preferate femeile ginecolog Tânăra doctoriţă de 38 de ani a venit din Iran în România acum 18 ani. A urmat Facultatea de Medicină, apoi rezidenţiatul, iar acasă nu s-a mai întors fiindcă şi-a făcut aici o familie. „Vin dintr-o familie cu zece fraţi şi sunt singura care nu m-am întors acasă, pentru că m-am căsătorit cu un român. Avem împreună o fetiţă de 11 ani“, povesteşte Marzi Taheri.

Deşi i-ar fi plăcut, n-a practicat nicio zi medicina în ţara natală. Recunoaşte că i-ar fi fost mai uşor în acolo. „În Iran, e mai uşor să fii femeie-ginecolog. Acolo, bărbaţii nu mai au voie de 17 ani să facă această specializare“, povesteşte Marzi.