Generalul (r) Virgil Bălăceanu Sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a abordat într-un interviu mai multe probleme legate de capacitățile de apărare ale României, subliniind atât soluții pe termen scurt, cât și deficiențe structurale pe termen lung.
El evidențiază că, după mai bine de trei ani de război în Ucraina, țara noastră nu a reușit să adopte o lege pentru pregătirea populației în scopuri de apărare.
Bălăceanu consideră că este necesar un comandament al forțelor teritoriale
În opinia sa, România ar trebui să aibă, pe lângă comandamentele terestru, aerian, naval și al forțelor speciale, și un comandament al forțelor teritoriale.
Totuși, el consideră că acest lucru este problematic din cauza întârzierii „nepermise” de doi-trei ani în aprobarea legii în Parlament, alături de o altă lege esențială, cea a apărării naționale.
Generalul Bălăceanu afirmă că aceste aspecte reprezintă vulnerabilități care fac din România o țintă ușor de atacat și cucerit.
Generalul a fost plăcut surprins de faptul că acest control, al Curții de Conturi, a scos la iveală probleme importante, cum ar fi gradul scăzut de încadrare în MApN și o situație îngrijorătoare privind capacitatea de adăpostire în contextul protecției civile. Totuși, el consideră că aceste probleme sunt doar vârful aisbergului, iar situația este mult mai complexă.
El subliniază că în România nu există o abordare serioasă a subiectului, nici măcar la nivel de studiu de caz, cu atât mai puțin în ceea ce privește adoptarea unor măsuri legislative concrete.
Virgil Bălăceanu pledează pentru o doctrină de apărare teritorială
Virgil Bălăceanu pledează pentru o doctrină de apărare teritorială care să includă o nouă categorie de forțe, organizată sub forma unui Comandament al Forţelor teritoriale. Acest comandament ar funcționa alături de structurile existente ale Armatei României (Statul Major al Forţelor terestre, aeriene, navale şi pentru operaţii speciale) și ar integra toate forțele relevante, atât cele deja militarizate, cât și cele care ar putea fi militarizate în viitor.
Se menționează, de asemenea, că există două legi esențiale – Legea apărării naționale și Legea pregătirii populației pentru apărare – care sunt în proces de reînnoire a circuitului de aprobare.
Aceste inițiative, pornite de Ministerul Apărării, au acumulat întârzieri de doi-trei ani, ceea ce sugerează o lipsă de progres în abordarea acestor probleme. Tonul textului este unul de preocupare, dar și de speranță că observațiile Curții de Conturi ar putea impulsiona o schimbare.
Bălăceanu: Este necesară o lege care să pregătească populația pentru apărare
Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, își exprimă nemulțumirea față de faptul că, după atât de mult timp, România nu a reușit să adopte o lege care să pregătească populația pentru apărare.
Această lege ar contribui semnificativ la întărirea rezervelor Armatei României prin intermediul voluntariatului, evitând astfel necesitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu.
„După mai bine de trei ani de război în Ucraina, noi nu suntem în stare să avem o asemenea lege aprobată”, afirmă generalul.
Pe de altă parte, generalul subliniază că, în contextul apărării teritoriale, este esențial să se ia în considerare pregătirea populației pentru apărare. El afirmă că este necesară o dezvoltare atât a conceptului, cât și a măsurilor practice referitoare la pregătirea economiei.
Generalul adaugă că pregătirea economiei este „mult mai extinsă” și se concentrează pe „pregătirea teritoriului pentru apărare”. Aceasta include infrastructura de transport, în special calea ferată, unde „întârzierile sunt semnificative”, precum și sistemele de aprovizionare cu energie și apă, spațiile de depozitare pentru materiale critice, și dezvoltarea fondului existent.
Militari români / Sursa foto: Arhiva EVZ
„Acum mă refer la fondul pe care îl avem, al adăposturilor de protecţie civilă. Ori noi suntem în situaţia că avem adăposturi de protecţie civilă care ar putea proteja 3,5% din populaţie, absolut insuficient. Marea problemă este că jumătate din aceste adăposturi - ele sunt în jur de 5.000 - sunt neoperaţionale, deci nici ceea ce avem nu putem folosi”, mai afirmă generalul.
Finanțarea reabilitării celor peste 2.000 de adăposturi existente
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a propus finanțarea reabilitării celor peste 2.000 de adăposturi existente, care în prezent sunt în ruină, au fost repurposed sau sunt neîntreținute.
Totuși, el a insistat că o abordare integrată a pregătirii pentru apărare este esențială, nu doar pentru a întări forțele armate, ci și pentru a descuraja potențialele amenințări și a reduce riscul unui conflict.
Bălăceanu a atras atenția asupra faptului că România nu acționează izolat, ci în contextul unor proiecte europene legate de mobilitatea militară și industria de apărare, însă participarea țării este limitată, mai ales în programele de înzestrare, care se bazează pe acorduri guvernamentale (G2G) fără beneficii economice substanțiale pentru industria locală.
Generalul a criticat lipsa unei industrii de apărare autentice în România, subliniind că țara „nu produce, ci asamblează”. Un exemplu concret oferit este transportorul blindat Piranha 5: deși asamblat în România, majoritatea componentelor – de la muniție, țevi de tun, senzori, pneuri, blindaj și motor – sunt importate.
Chiar și în cazurile în care există implicare locală, precum producția de turele de către firme aparent românești (de exemplu, cele ale Elbit Systems), capitalul și tehnologia rămân străine, iar contribuția românească este minimă. Sistemul de comandă și control este una dintre puținele excepții pozitive, dar insuficientă pentru a compensa lipsurile.
Bălăceanu: Infrastructura de cercetare - dezvoltare, slab dezvoltată
Bălăceanu a extins analiza la nivelul infrastructurii de cercetare-dezvoltare, care este slab dezvoltată, limitând participarea României la proiecte europene de anvergură.
De asemenea, a evidențiat absența unei doctrine clare a apărării teritoriale și a unei legislații adecvate, precum Legea apărării naționale sau cea privind pregătirea populației, care întârzie în Parlament ani de zile.
Aceste întârzieri, combinate cu lipsa rezervelor strategice – probabil subdimensionate, conform estimării sale – și cu problemele de mobilitate militară, fac ca România să fie vulnerabilă.
În concluzie, generalul a avertizat că, spre deosebire de Polonia, care și-a consolidat apărarea până la punctul în care descurajează agresorii, România rămâne o țintă facilă din cauza lipsei de reziliență societală, a voinței politice incoerente, a industriei de apărare subdezvoltate și a altor vulnerabilități, precum lipsa rezerviștilor sau ezitarea în reintroducerea serviciului militar obligatoriu.
Pentru a ține războiul departe de granițe, Bălăceanu pledează pentru investiții în producție locală și o strategie coerentă de apărare, care să reducă dependența de importuri și să întărească securitatea națională.
