Fondatorul cercetării culturii românești, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Marele om de cultură a pus bazele cercetării academice asupra limbii române.

Bogdan Petriceicu Hașdeu a avut contribuții esențiale la cercetarea limbii, culturii românești, a istoriei românilor.

Bogdan Petriceicu Hasdeu  - originea și ascensiunea

Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a numit la naștere Tadeu Hasdeu. Era numele bunicului său patern. El a văzut lumina zilei în Basarabia, aflată atunci în Imperiul Rus. Data și locul nașterii sale au fost 14/26 februarie 1838, Cristinești-Hotin. Tatăl său, Alexandru Hașdeu, fiul lui Tadeu Hașdeu a fost un savant naturalist. Cunoștea inclusiv persana, alături de alte 9 limbi străine. A scris despre flora Basarabiei.

Ca român, a fost supus deznaționalizării. Totuși, fiind din familie boierească, tânărul Hașdeu a putut studia Dreptul la Harkov. A devenit ofițer în Armata Țaristă. Când în 1856, Basarabia de Sud a fost cedată Moldovei, a demisionat din Armată și s-a stabilit în acea regiune. A pierdut moșiile la care a avut dreptul ca moștenitor. S-a cerut extrădarea sa, dar nu s-a reușit. A început să lucreze ca tribunalul din Cahul. A demisionat și de acolo, apoi a trecut la Iași. În 1858, a devenit profesor la liceu și a lucrat la Biblioteca Universității din Iași. Ulterior, pe cale juridică, a intentat proces și și-a redobândit averea sechestrată de statul rus.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - istoric și cercetător al limbii și istoriei naționale

Bogdan Petriceicu Hașdeu a avut o activitate prolifică timp de trei decenii până în 1888. A donat un număr record de volume (4000) Universității din Iași.  A editat revista „Din Moldova” în 1862, după care a continuat activitatea didactică, literară și de cercetare. A publicat monografia „Ioan Vodă cel Cumplit” în 1865. O va reedita la 1894. S-a considerat că modelul urmat a fost monografia dedicată de Nicolae Bălcescu lui Mihai Viteazul.

În 1876, a plecat la București, unde a devenit pentru 24 de ani Directorul Arhivelor Statului. A editat „Arhiva istorică”, a editat „Cuvinte din bătrâni”.  În 1877, a devenit membru al Academiei Române. În anul 1878, a început să predea Literatura comparată la Universitatea din București. A conceput „Etymologicum Magnum Romaniae”, dicționarul tuturor cuvintelor din limba română (inclusiv cuvinte care nu se mai foloseau în epoca sa). A reușit să scoată două volume gigant cu literele A și B (până la cuvântul bărbat) din 1886 până în 1898. A deschis calea publicării de documente străine despre români și istoria lor. A publicat „Istoria critică a românilor”. A scris și drama istorică „Răzvan și Vidra”.

Viața politică

Bogdan Petriceicu Hașdeu a susținut legislația națională patriotică a lui Cuza, mai ales după lovitura de stat din 2/14 mai 1864, fiind prieten cu Mihail Kogălniceanu și susținător declarat al acestuia. Ulterior, a devenit susținător al Principelui Carol de Hohenzollern, Domnitorul României și apoi al Casei Regale a României.  Ca membru al PNL, a devenit deputat în Parlamentul României.

Drama familială și sfârșitul

Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a căsătorit cu o ardeleancă, Iulia Faliciu, în 1865. Era născută în Roșia Montantă în 1840. Fiica lor, o fetiță deosebit de talentată, un geniu precoce s-a născut la 19 noiembrie 1869.  Din păcate, fiica lor, Iulia, o scriitoare genială care ajunsese să studieze la Sorobona, s-a prăpădit de tuberculoză, la 29 septembrie 1888. Bogdan Petriceicu Hașdeu se va dedica spiritismului și misticismului, sperând să comunice cu fiica sa, el construind la Câmpina un castel.

Soția sa, Iulia Faliciu Hasdeu a decedat la 2 iulie 1902. I-a cerut soțului ei ca act testamentar de voință, ca după moartea lui, să doneze Castelul din Câmpina pentru membrii Academiei care erau săraci. Adică, ei și familiile lor să poată locui fără chirie acolo. O atenție sporită urmau să o aibă „românii de peste munți”.

Hașdeu și-a donat averea și biblioteca Academiei Române care a primit sarcina să editeze corespondența Iuliei cu tatăl ei, opera Iuliei Hasdeu. Marele istoric și om de cultură a decedat la 12/25 august 1907.