A fost miner, chelner, om de afaceri şi deputat. Pentru el, visul american s-a terminat într-o puşcărie din California.

S-a născut la Ţânţăreni, Gorj, şi a fost vagonetar în minele de cărbune din Valea Jiului, chelner şi barman pe litoral, revoluţionar în ’89, administrator şi proprietar de hotel şi deputat de Tulcea, fără să fi trecut vreodată prin Deltă. Olteanul a candidat la preşe­dinţia României şi, de pe urma unui scandal amoros, a făcut aproape patru ani jumate de puşcărie în America. A trăit ce văzuse doar în filme: bătăi, crime, droguri, traficanţi, homosexuali şi mafioţi. Un pumn în cap l-a învăţat că n-are voie să se joace cu negri. L-au prins în lanţuri de mâini şi de picioare. A învăţat să se uite în urmă dacă ţine la viaţă. A fost multimilionar şi a scăpătat. S-a întors acasă şi vrea să dea în judecată SUA. Zice că a făcut puşcărie dintr-o înscenare şi din motive politice. Maică-sa l-a botezat cu un nume exotic, dintr-un film indian. Îl cheamă Raj Tunaru. Deţinut la Vacaville State Prison, California Sângele fiebinte, oltenesc, l-a băgat pe Raj la pârnaie, tocmai în puşcăria din Vacaville, California, lângă Sacramento. A fost condamnat la cinci ani de închisoare, cu posibilitatea eliberării după ce face 85% din pedeapsă, pentru că a violentat-o şi a ame­nin­ţat-o cu moartea pe Elena Beuca, amanta sa cu 20 de ani mai tânără. "Am fost influenţat de anturaj. Erau la modă fetele tinere şi frumoase", se jenează fostul demnitar ajuns "convict în Vacaville State Pri­son". Fostul deţinut îşi frământă mâinile. E îmbrăcat în negru şi are pantofii scâlciaţi: "«Înăuntru» am absolvit «Academia de studii biblice». M-a apropiat mult de Dumnezeu. Acum văd altfel lumea!". Surpriza neaşteptată: A bătut-o sau l-a tradus amanta? Coşmarul a început pe 30 octombrie 2006. "Am luat avionul şi la zece seara am ajuns în L.A. Noi făceam afaceri, imobilare... Toate erau pe numele ei, să n-afle nevastă-mea. De aici a plecat. O neînţe­legere sentimentală, da’ mai mult finan­ciară! Adevărul n-o să-l ştie nimeni, tot, niciodată!", rememorează Raj Tunaru drumul spre puşcăria californiană. Spune că totul i s-a înscenat de când a bătut la uşă şi i-a răspuns un brazilian: "Am intrat. Ea vorbea la telefon. Cică vorbea cu sor’sa, da’ de fapt sunase la 911! Am întrebat-o de ce minte. Am ridicat tonul, am apucat-o de umăr şi am zgîlţâit-o. S-a smucit, s-a lovit de perete şi a început să ţipe. A intrat şi tipu’. Striga să nu-l lovesc. Am întrebat-o ce caută ăla acolo. L-am făcut tâmpit, maimuţă... Era d-ăla, urât! Vroiam o surpriză şi mi-a făcut-o mie!". Tunaru şi O.J. Simpson: "Un precedent ruşinos" Picase în plasă. S-a trezit în arest, cu cătuşele la spate. "M-au judecat şi mi-au dat drumul pe o cauţiune de 30.000 de dolari. După trei termene, procurorii au zis că prezint «risc de zbor», că pot să fug şi m-au săltat din nou. Cum că aş fi ame­ninţat-o iar... A doua cauţiune a fost de 500.000 de dolari, că au aflat că am fost demnitar! Mi-au schimbat încadrarea în «agresiune deosebit de gravă»! M-au, condamnat, după un an de arest, la cinci ani, cu 15% reducere dacă mă port bine! La proces n-a fost audiată caseta cu înregistrarea de la 911. Singurul martor a fost şeriful. A declarat ce i-a zis ea! M-au fra­ierit să fac un «deal», că stau un an şi am mai stat trei ani şi trei luni!". Tunaru spune că a ajuns acolo şi din cauza lui O.J. Simpson: "Era un precedent ruşinos. N-a fost condamnat că era negru şi celebru. M-au băgat ca, chipurile, să dea un exemplu!". "Dau în judecată America pentru reţinerea şi violarea cores­pon­denţei legale şi pentru nerespectarea drepturilor omului. Cer 900.000.000 de dolari!" Raj Tunaru, justiţiabil

REGULI DE PARNAIE

Un pumn în cap ca să nu joace şah cu negrii. Patru ani printre "skineri", "black-blood", "sureyners" şi "others

Tunaru pozează într-un dur: "La TV vezi ceva. Realitatea e alta! În documentare, deţi­nuţii spun ce au voie să vorbească. E mai rău ca iadul! Riscul e să mori oricând, pe la spate...". Se laudă: “Au încercat deţinuţii să mă bată, da’ n-au reuşit! Gardienii nu te bat, că în trei zile îl ucid! Sunt mulţi condamnaţi pe viaţă fără posibilitate de eliberare". El a fost la nivelul doi de securitate, din patru: “După un timp, cei de la «patru» ajung la «doi». La triere, am stat două săptămâni şi am jucat şah cu un negru. Colegu’ de celulă, Valentin, condamnat la 14 ani pentru tentativă de omor şi tâlhărie, mi-a fost bun prieten!". Nu l-a împiedicat să-i dea un "zvast" în ţeastă şi să-i facă un cucui cât o portocală: “A strigat: «Only one!». Primise ordin de la «whites», de la albi... A fost o pedeapsă". Raj Tunaru îşi dă doctoratul în pârnaia americană. Pronunţia lasă de dorit. Numele găştilor din penitenciarul californian îl redăm, parţial, conform transcrierii sale fonetice: “«Whites», albii, se împart în două: «skinerii», rasiştii şi normalii, adică ceilalţi albi, plus mafioţii italieni. Negrii erau şi ei în două trupe. «Black Blood», cei mai negri dintre ei, ca ăia din Africa, parte musulmani şi mulatri. Erau cei mai periculoşi. Hispanicii erau pe din-trei: «sureyner», mexicanii transfugi, fără cetăţenie americană; «nord-dinner», cei cu cetăţenie şi «paizani», ţăranii, cei needucaţi... Ultimii erau «aders» (others - n.r.), ceilalţi. Cam 80% asiatici. Cruzi şi sadici! Homosexualii? Puţini, da’ răi, că se credeau minoritari...". “Pe mine m-au băgat la albii normali. Pe sentinţă scria! La «aders» era cel mai bine că nu îţi luai bătaie...", ştie omul ce spune. Supravegherea era maximă: “Te vedeau tot timpul, când mâncai, când făceai caca... Pe drum, spre tribunal, mă legau cu lanţuri la mâini şi la picioare, în uniformă roşie sau portocalie! Mâncarea nu era rea. Carne nu era decât la două-trei luni şi era picantă. Da’ pentru unii era ok, că acasă nu mâncau de trei ori pe zi!". Un deţinut a murit în faţa sa, împuşcat de un gardian: “Eram la «recepţie», la triere. L-a îm­puş­cat ofiţerul. Cred că avea o armă, ceva... A sărit sângele până pe colegul meu. Mi-a fost frică!". Spune că paznicii erau vai de ei: “Erau d’ăia, refuzaţi! Toţi obeji şi duşi cu capu’ rău!" În pârnaia californiană a legat o prietenie trainică: "Cel mai bun prieten mi-a fost un polonez, Andrei Kutowsky, condamnat pentru crimă pasională. A luat 17 ani - «to life»! Putea să iasă, da’ să şi moară în puşcărie. A ieşit după 21. Are 60 de ani şi mi-a scris că şi-a găsit de muncă. Că e fericit. Îl sun mereu!". Programul, lejer: “Dormeai cât vroiai. Făceam sport şi opt ore pe zi. Cumpăram alimente de la magazin, de 200 de dolari pe lună. Erau unii ce nu-şi permiteau şi, pentru 10%, luau pentru mine. Aveam o plasmă la capu’ patului. Dacă ai bani, îţi permiţi! La plecare se donează tot. Pe mine, soţia m-a iertat după o lună. După ce a ascultat caseta de la 911!". "Se făcea trafic de droguri, ţigări, arme, chiar de foc! Telefoanele mobile se confiscau cu sutele. Da’ tot gardienii le băgau." Raj Tunaru, ex-deţinut la Vacaville Stat Prison, California, USA

CA-N FILMELE INDIENE

Vadim: "Raj Kapoor, să mă pupi în c..!". Nostalgic după deputăţie

A fixat ca loc al întâlnirii o vilă dintr-un cartier rezidenţial din, cum altfel, comuna Tunari. "Strămoşii, după tată, sunt de p-aci. De-ai lu’ Gigi...", se justifică tizul lui Raj Kapoor. "Mama era însărcinată când a văzut «Vagabondul», la Ţânţăreni, în ‘59. Se proiecta filmul pe un cerceaf, afară. A plâns şi mi-a zis Raj!", explică ex-deputatul cum a ajuns să poarte numele starului de la Bollywood. L-a deranjat vreodată alegerea mater­nă? "La început, nu. După ce am intrat în politică, mulţi făceau mişto de etnia care-şi botează copiii cu nume d-astea. Şi Vadim îmi spunea: «Raj Kapoor, să mă pupi în c..»! Numai el şi anumite saituri au bătut apropuuri... După tată sunt un pic machidon... Şi ei sunt bruneţi!", explică oacheşul oltean stabilit la Petroşani. Miner doar pe hârtie A terminat Institutul de Mine din Petroşani şi a absolvit "dreptul", la Spiru Haret: "Nu mai ştiu când. Cre’ că înainte de a candida... După aia, am avut problema mea... (puşcăria – n.r.) În februarie dau licenţa". Dacă a învăţat ceva. "Mă bazez pe experienţa proprie! Cu avocaţii mă consultam, da’ deciziile io le luam!", e tare pe felie fostul miner. "Am fost vagonetar, trei ani, pe timpu’ lu’ Ceauşescu, la Valea de Brazi. Apoi, trei la Aninoasa. Da’ n-am prea intrat în mină, că eram şef de hotel la Jiul Petroşani. Am şase ani de subteran pe cartea de muncă! Erau funcţii care se plăteau ca şi cum ai fi lucrat jos, că nu puteau să plătească salariile altcumva! Luam 3.000 de lei", dezvăluie Raj Tunaru cum a fentat munca de tânăr. S-a ales deputat la Tulcea Cum a ajuns olteanul din Ţânţăreni, stabilit la Petroşani, deputat de Tulcea? "Eram la mare. Aveam hotelul Irina, din Venus, şi a venit la mine Daniela Buruiană. A insistat să intru la PRM. Am acceptat şi i-am zis că vreau să candidez la Constanţa. A zis că vorbeşte cu preşedintele. Lu’ Daniela, io şi soţia i-am fost naşi la nunta de argint... Cu zece zile înainte de depunerea listelor, Vadim m-a rugat să fac un efort, să merg la Tulcea. Că ăia n-aveau bani! Nu mai fusesem niciodată... M-am dus, dacă mă ruga dom’ preşedinte", e politicos Raj Tunaru cu cel care i-a oferit imunitate pentru patru ani. Vadim şi un amor nefinalizat Iubirea lor a durat un an şi ceva. Raj îi ceruse tribunului să-l nominalizeze pentru Colegiul Naţional de Apărare: "Mi-a promis şi, când m-am dus la deschidere, m-am făcut de râs. Au strigat catalogul şi nu eram pe listă!". Pentru că a plecat nemotivat de la congresul peremiştilor, Vadim i-a prins pică: "Plecasem la Petroşani, că venea Agathon şi Sechelariu ăl mic. Obţinusem multe de la ei pentru zonă... M-a acuzat că vreau să plec din partid". Povesteşte: "Mi-am dat demisia în plen şi, juma de oră mai târziu, Buruiană a anunţat că am fost exclus. Am aderat la grupul PSD că mă rugaseră colegii revoluţionari, Codrin Ştefănescu şi Maior de la Braşov... M-am înţeles bine cu Vadim. Băiat de gaşcă, de caracter. Da’ lua decizii pripite şi greşea!". Oftează: "Da’ s-a lepădat şi de mine". "I-am audiat pe Teoctist, Ghişe" A crezut că poate face politică pe cont propriu. Şi-a făcut partid, al Tineretului. "Am strâns semnături pe litoral. M-a costat cariera politică! Doi ani m-au ţinut prin tribunale şi n-am putut merge la localele din 2004. M-au pus la colţ! Am candidat la peşedinţie ca să nu-i dezamăgesc pe tineri", o ia pe arătură Raj Tunaru. E nostalgic când îşi aduce aminte de activitatea sa la Comisia de Abuzuri a Camerei: "I-am audiat pe Băsescu, Teoctist –D-zeu să-l ierte, primarii Mircia de la Deva, Ghişe, din Braşov şi pe Mazăre, pe ăla de la Constanţa, «Şpa­goveanu», şi pe Dan Diaconescu". Ce timpuri... PE CAI MARI. Raj Tunaru, pe vremea când ieşea la o miuţă cu parlamentarii

A ÎNCEPUT CA SERVITOR

Chelner, barman şi DJ pe litoral

Cu Cozma n-a fost ortac: "Io am luptat în Revoluţie şi el a apărut după şase luni ca lider, la Petrila şi, apoi, general... Nu ne-am văzut de când a ieşit...". S-a dus la facultate împins de maică-sa: “Am mers la Petroşani, că era aproape şi bine aprovizionat. Erau gratuităţi! Aveai pe ce să strici banii". Sunt minerii beţivi? Raj Tunaru le ţine partea: “Minerii trebuie să consume lichide multe. Beau bere. Toţi minerii, când ieşeau din şut, simţeau că îi ajută berea! Beau pentru deshidratare. Pardon, hidratare!". La Revoluţie avea ceva cheag. “Aveam bani, că lucram vara pe litoral, ca ospătar şi barman. Am fost şi «digei» la discoteca «Cazino» din Eforie. În viaţă, toţi trebe să câştigăm ceva bani", o dă la întors când e chestionat cum se pupă mineritul cu ospătăria. "Mi-au zis că voi fi transferat în România, conform tratatului cu UE de la Bruxelles, dacă accept «deal-ul». Nu s-a răspuns la cererea oficială. Aveau nevoie de exemplu politic." Raj Tunaru, abuzat politic

FALIT, DA`NU RECUNOAŞTE

"Io în viaţa mea n-am minţit! Doar soţia şi părinţii..."

Astă vară, când s-a întors de la pârnaie, a anunţat că vrea să vândă hotelul pe care îl are la Petroşani cu 6,5 milioane de euro. Ajunsese la fundul sacului, dar nu vrea să recunoască: “A fost un test. M-au sunat din Spania şi Franţa. Chiar şi un băiat din «elei» (L.A., adică Los Angeles – n.r.). Eu am doar 5% din el, da’ cu familia am 80%!". A mai avut pe mână şi hotelul Tomis, din Mamaia. Spune că a fost excrocat, după ce a plătit 61% din valoarea sa: “Arabul l-a vândut de trei-patru ori. Am achitat 750.000 de dolari, plus alţi 300.000 ca investiţii. Acum îl are un machidon...". În declaraţia de avere de când era deputat figurează, pe lângă hoteluri, cu conturi în bănci şi vreo cinci maşini. “Maşini, tot cinci am, da’ în cont nu am aproape nimic. Cash am cam o sută de mii de euro. Io în viaţa mea n-am minţit! Doar soţia şi părinţii...".

RAJ, SCURTĂ BIOGRAFIE

• S-a născut pe 12 noiembrie 1959;
• A fost ales ca membru al Parlamentului
• în anul 2000, pe listele PRM. A demisionat
• după un an. S-a înscris în PSD, unde a rămas până în septembrie 2004, an în care
• a candidat la alegerile prezidenţiale
• ca preşedin­te al Partidului Tineretului;
• În campania electorală a folosit coloana sonoră din "Vagabondul;
• În 2006 a fost arestat în SUA.

CITIȚI ȘI:

• Raj Tunaru - film indian intr-o inchisoare din California
• Raj Tunaru, din nou dupa gratii