Economie
Exclusiv
Exclusiv. „Caracatița” evaziunii fiscale cu motorină, anchetată de DIICOT. Cum se poate infiltra petrolul rusesc în România
Oil Terminal, depozite de motorină. sursa: oil-terminal.ro
Din cuprinsul articolului
Caracatița evaziunii fiscale cu motorină este anchetată de DIICOT, exclusiv EVZ. Plecând de la comunicatul procurorilor am făcut radiografia unei scheme în care un gigant este prins la mijloc între traderii globali și suspiciunile DIICOT.
În ultimele săptămâni, spațiul public a fost invadat de informații privind o mega-anchetă DIICOT și ANAF Antifraudă, vizând un grup infracțional specializat în importul și exportul de motorină. Am încercat să aflăm care este rolul fiecărui jucător în această schemă complexă, stând de vorbă cu persoane implicate în industria petrolieră.
Caracatița evaziunii fiscale cu motorină
Firul roșu al investigației a dus, inevitabil, către singurul punct strategic prin care aceste fluxuri uriașe de carburanți puteau tranzita România: Oil Terminal. Asocierea numelui companiei de stat cu o structură suspectată de evaziune fiscală a creat, în prima fază, percepția unei complicități instituționale. Posibil chiar la nivel statal.
O analiză tehnică a procedurilor, a fluxurilor de marfă și a responsabilităților legale, realizată pe baza informațiilor din industrie, demonstrează însă contrariul: Oil Terminal nu doar că nu poate fi complice, dar este, prin natura sa, un observator garantat de stat, imposibil de eludat.
Pentru a înțelege de ce Oil Terminal nu poate fi „partener” în evaziune, ci doar o platformă logistică transparentă, trebuie să privim în spatele cortinei, la mecanismele de funcționare ale pieței petroliere și la procedurile draconice de control vamal. Care dacă ar fi respectate nu ar permite nici infiltrarea petrolului rusesc, nici evaziunea fiscală.
Vapor la Oil Terminal. sursa: oil-terminal.com
Contextul supraviețuirii. Cum a renăscut Oil Terminal din propria cenușă
Pentru a estima corect poziția actuală a companiei, este vital să înțelegem punctul critic din care a plecat. Între 2009 și 2010, Oil Terminal a suferit un șoc comercial major, pierzând un rulaj de aproximativ 9 milioane de tone de țiței și produse petroliere în doar doi ani. Această prăbușire a fost cauzată de doi factori externi devastatori: deschiderea terminalului propriu al Rompetrol la Midia, care a „bypass-at” fluxurile prin Constanța și închiderea rafinăriei Arpechim de către OMV Petrom.
La jumătatea anului 2010, compania se afla într-o situație limită: venituri înjumătățite, capacități de stocare blocate și un singur client major din zona de rafinare, LUKOIL. Mai mult, la începutul lui 2009, Oil Terminal nu avea niciun contract semnat cu vreun trader internațional sau companie străină independentă. Salvarea a venit printr-o schimbare radicală de strategie: transformarea dintr-un simplu depozitar pentru rafinării într-un hub regional pentru traderii globali.
Această deschidere a fost riscantă, dar necesară. Atragerea unor stocuri de sute de milioane de dolari într-un terminal cu tehnologie învechită și fără asigurări complexe a fost o „aventură” bazată pe încredere. Însă, pariul a fost câștigător. Astăzi, peste 35% din cifra de afaceri a Oil Terminal provine de la entități străine care aduc mărfuri în tranzit sau le vând prin transfer în tanc (ITT - In Tank Transfer). Compania și-a dublat cifra de afaceri între 2022 și 2024, tocmai datorită acestor fluxuri comerciale noi.
Danele de descărcare la Oil Terminal. sursa: oil-terminal.com
De ce nu poți „fura” motorină din Oil Terminal: Fortăreața birocratică
Acuzațiile sau suspiciunile de complicitate la evaziune fiscală se lovesc de zidul procedurilor vamale și operaționale. Care dacă ar fi respectate de Vamă nu ar permite nici măcar un centimentru de suspiciune. Dar, din start trebuie spus că Oil Terminal nu este stăpânul mărfii, ci doar „hotelul” în care aceasta este cazată temporar, sub o supraveghere strictă.
Fluxul motorinei, produsul „vedetă” care a adus cele mai mari venituri, dar și cele mai mari suspiciuni de fraudă, este un exemplu școală de trasabilitate.
Etapele unui transport de motorină
Sosirea: Motorina ajunge exclusiv pe nave maritime. Documentele de transport ar trebui să fie verificate la sânge de autoritățile vamale încă de la sosire, cu un accent deosebit pe originea mărfii, din cauza sancțiunilor impuse Rusiei.
Aici este cel mai important filtru al produselor petroliere, doar complicitatea unor funcționari vamali putând fi la originea unui traseu evazionist.
Controlul: Nimic nu se descarcă fără „Permis de Descărcare” emis de Vamă. Mărfurile sunt măsurate și analizate de inspectori independenți, iar cantitățile sunt certificate de șeful de depozit și inspectori. Documentul care certifică cantitatea descărcată din navă este semnat de părțile contractante.
Garanția: Oil Terminal garantează acciza pentru toate cantitățile descărcate printr-o Scrisoare de Garanție Globală. Practic, compania își pune propria piele la bătaie pentru fiecare litru intrat în rezervoare.
Momentul critic: Vânzarea „In Tank Transfer” (ITT)
Mecanismul prin care unii traderi își vând marfa în interiorul terminalului este adesea neînțeles.
Când un client al Oil Terminal, un trader internațional, vinde marfa către un cumpărător, o companie românească, de exemplu, se emite un certificat ITT. Acest document transferă proprietatea, dar și responsabilitatea.
Din momentul semnării ITT, noul proprietar preia toate obligațiile de plată către Oil Terminal. Compania de stat facturează servicii (depozitare, manipulare, analize) noului proprietar. Faptul că Oil Terminal a semnat contracte cu firmele care apar acum în ancheta DIICOT a fost o necesitate operațională: pentru a putea încasa banii pe servicii, trebuia să existe un contract. Asta nu înseamnă parteneriat în infracțiune, ci relație comercială obligatorie.
A cui este răspunderea. Vama decide cine pleacă cu marfa
Punctul final al procesului este ieșirea mărfii din terminal. Oil Terminal nu deschide porțile discreționar. Marfa părăsește antrepozitul vamal doar în baza unei declarații vamale aprobate de autoritatea statului.
Fie că vorbim de import definitiv, tranzit sau export, comisionarul vamal al clientului depune actele, iar Vama stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile legale în baza documentelor depuse de comisionarii vamali. Odată emisă declarația, Oil Terminal este exonerat de orice obligație asupra mărfii, cu excepția tranzitelor și exporturilor, unde garanția rămâne valabilă până la graniță.
Cu alte cuvinte, dacă o companie face evaziune fiscală după ce a scos marfa din terminal cu acte vamale în regulă, responsabilitatea este exclusiv a acelei companii și a organelor de control fiscal, nu a prestatorului de servicii logistice.
O competiție reală, nu o complicitate penală
Ancheta DIICOT vizează, în realitate, clienții traderilor internaționali – firme românești care, înainte de 2020, cumpărau direct de la rafinării. Faptul că acești clienți s-au mutat la Oil Terminal este rezultatul unei competiții economice dure. Oil Terminal a câștigat cotă de piață de la competitori precum Rompetrol, care au pierdut teren în distribuție.
Companii gigant precum MOL România, Oscar Downstream sau Socar Petroleum rulează anual 2 milioane de tone de motorină prin Oil Terminal. Asocierea acestui succes comercial legitim cu o structură evazionistă este nu doar incorectă, ci și periculoasă pentru stabilitatea unei companii strategice.
Oil Terminal rămâne un prestator de servicii, un garant al accizelor și un partener al marilor traderi, nu un complice al ingineriilor financiare locale.
