"Tunul dat de Nokia" la Jucu, aşa cum au caracterizat mai mulţi oficiali români investiţia finlandezilor în comuna clujeană, serveşte României câteva lecţii amare privind necesitatea unei politici industriale şi a unei noi relaţii cu investitorii.

În urma eşecului Nokia la Cluj, România ar trebui să înveţe cum să construiască un contract, cum să negocieze cu un posibil investitor şi ar trebui să-şi asume conştient faptul că, în câţiva ani, acea investiţie ar putea dispărea şi că sute sau mii de români ar putea rămâne fără un loc de muncă, consideră profesorul de economie Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe.

"Nokia nu a făcut rădăcini. Acestea se fac prin investiţia în forţa de muncă şi prin investiţii pe orizontală. Când 60-70% din componente provin din economia locală, nu este uşor să iei o astfel de decizie, dar când imporţi 90%, lucrurile se simplifică", a explicat Dăianu de ce finlandezii au putut anunţa cu atâta lejeritate relocarea producţiei.

Potrivit acestuia, şi criza ne-a mai învăţat ceva: că trebuie să economisim şi să punem la bătaie capital autohton, deoarece companiile străine vor fi prezente în România doar atâta timp cât au de câştigat şi vor abandona corabia de îndată ce vor găsi în altă parte condiţii mai avantajoase.

Cu alte cuvinte, România ar trebui să ia exemplu de la Cehia, Slovacia şi Polonia, state care au reuşit să aibă o dezvoltare economică sănătoasă bazată pe industrie şi pe bunuri schimbabile şi nu pe consum.

Stop-cadru: industria românească în criză

Aproximativ 13% dintre firmele care activau în industrie la începutul crizei au fost măturate din peisajul economic de dificultăţile din anii 2009 şi 2010.

Potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), în perioada 2008-2010, circa 13,47% dintre firmele care activau în industrie au dispărut. Prin urmare, la finalul anului trecut, numărul jucătorilor din industrie era de 48.726 de unităţi. Firmele rămase active pe piaţă au avut o cifră de afaceri de circa 316, 6  milioane de lei,mai mică decât cu trei ani în urmă. Căderea industriei în această perioadă a fost resimţită şi în plan social, 308.427 persoane rămânând fără locuri de muncă. Problemele industriei româneşti

Potrivit oamenilor de afaceri prezenţi la forumul "Regenerarea industrială a României organizat de Platforma Europeană de Dezvoltare, România pierde teren în faţa altor state pentru că nu are o politică industrială coerentă, pentru că nu ţine cont de cerinţele mediului de afaceri privat care activează în industrie atunci când se fac strategiile în educaţie şi pentru că alocă foarte puţini bani şi resurse pentru a face cercetare şi inovare.

În timp ce ministrul comunicaţiilor, Valerian Vreme, anunţă că Bucureştiul este capitala sectorului IT din estul Europei şi că tânăra generaţie are apetenţă pentru tehnologie, oamenii de afaceri se lovesc de dificultăţile integrării pe piaţa muncii chiar a tinerilor absolvenţi ai facultăţilor de profil şi au de înfruntat şi încăpăţânarea sistemului educaţional de a ignora necesităţile industriei.

Nokia este un exemplu grăitor al lipsei de conexiuni create între investitori şi spaţiul academic. Potrivit lui Dăianu, România a dat greş în încercarea de a le demonstra finlandezilor că la Jucu se puteau face telefoane performante folosind inteligenţa locală.

Problema lipsei unei forţe de muncă specializate este resimţită mai ales de ramurile considerate mai puţin atractive de către tineri, precum industria chimică. Potrivit liu Dumitru Coman, directorul general al producătorului chimic Chicomplex SA Borzeşti, compania pe care o conduce se mai străduieşte încă să-i înveţe meserie pe cei zece ingineri angajaţi anul trecut pentru a putea să-i utilizeze.

În ceea ce priveşte educaţia, profesorul Dăianu vorbeşte despre deteriorarea procesului educaţional. "Noi vorbim acum de inteligenţa care se combină cu resursele financiare din străinătate, cazul Bacău şi a celor trei firme care produc componente electronice pentru industria aeronautică şi nu numai, dar ce vom face peste zece ani pentru că nu ai cum să nu te uiţi la ce tineri ies din liceele noastre. Asiaticii investesc enorm în educaţie", a precizat profesorul de economie.

Coman aminteşte, însă, şi alte probleme, printre acestea numărându-se fiscalitatea excesivă, creşterea accelerată a costurilor şi din cauza instabilităţii fiscale, precum şi şpăgile cerute de reprezentanţii statului care relaţionează direct cu mediul de afaceri. Citiţi şi:

• Finlandezii au vrut să dea un tun. Povestea eşecului Nokia la Jucu
• Staffan Nilsson, şeful CES European: Nokia nu poate pleca fără să-i pese de cei care au lucrat pentru ea
• A plecat Nokia, dar au venit alţi investitori. Boc: Săptămâna viitoare vor fi inaugurate investiţii în Iaşi, Braşov şi Prahova
• Culisele plecării Nokia din România: concernul a negociat facilităţi fiscale până în ultima clipă