Cu președintele său onorific, Dan Voiculescu, pus sub acuzare și plimbat între DNA și Poliția Ilfov, conservatorii s-au reunit, ieri, la Parlament și, fără o lacrimă la gândul suferințelor patronului lor spiritual, s-au aruncat în brațele lui Ponta.
Acestea nu erau nici deschise și nici dornice să-i primească, dar pentru copiii de trupă ai lui Voiculescu, aflați în căutarea unui nou părinte adoptiv, asta pare mai puțin important.
Nici vorbă, așadar, de vreo rezoluție furibundă de înfierare a Justiției care-l persecută pe liderul conservator; nici vorbă, măcar, despre o decentă afirmare a încrederii, până la proba contrarie, în nevinovăția patronului PC. De fapt, să nu fi fost fețele cernite de la prezidiul de unde numai coliva lipsea, ai fi zis că nici Voiculescu și nici problemele lui nu existau.
Dacă n-ar avea alte griji pe cap, Voiculescu ar face, probabil, spume la gură aflând că la reuniunea conservatorilor numele lui Victor Ponta a fost mult mai des pronunțat decât al lui. Nici nu era greu, dat fiind că numele lui n-a fost pronunțat deloc. Semn că, în ochii membrilor partidului său, este deja condamnat și că oamenii nu văd un viitor al PC fără Voiculescu, așa încât, individual sau în grup, își pregătesc salvarea. Așa se face că Rezoluția prin care PC susține candidatura lui Victor Ponta la prezidențiale este o adevărată declarație de dragoste față de actualul premier, PC angajându-se să-l susțină la prezidențiale pe Ponta și nu pe un altul de la PSD.
Adevărul e că nu putea fi moment mai inoportun pentru Victor Ponta să fie sprijinit de PC. Cu Dan Voiculescu acuzat de șantaj, aflat el însuși sub lupa Ambasadei SUA și luat la întrebări de CNN pe tema luptei cu corupția românească, premierul avea tot atâta nevoie de ajutorul conservatorilor ca de-o gumă de mestecat lipită de talpă. Dar, la fel ca guma în care ai călcat din greșeală, nici PC-ul nu se lasă dezlipit cu ușurință și-i încurcă premierului sprintul diafan și cu fruntea sus către Cotroceni, făcându- l să șchiopăteze penibil și lipicios.
Te-ai fi așteptat, totuși, ca un minim simț al ridicolului să-i fi făcut pe conservatori să amâne anunțul susținerii lui Ponta pentru o altă zi. Una în care acesta să nu fie asociat cu imaginea lui Dan Voiculescu venind, cu alai, să dea cu subsemnatul la Poliția Ilfov ca să știe statul că n-a fugit din țară. Având însă în fața ochilor sfârșitul abrupt al unor cariere oricum nemeritate, întrucât PC niciodată n-a intrat pe cont propriu în Parlament, ci numai în cârca altora, conservatorii s-au panicat. PSD, avid de o majoritate parlamentară cât mai sigură și dispus să-i ia fie prin fuziune, fie la bucată, pare pentru ei o destinație salvatoare.
Nu m-ar mira, așadar, ca, în cazul în care Dan Voiculescu va ajunge la închisoare, PC să se destrame în vânt ca o țesătură putredă. Nu m-ar mira să se destrame oricum, întrucât e pentru prima dată, probabil, când membrii partidului au realizat precaritatea construcției politice din care fac parte.
Evoluțiile de ieri nici măcar nu-s așa o surpriză. Până la urmă, de ce ar inspira Voiculescu loialitate și cui? În fond, el nu culege decât ceea ce merită. Și-a format un partid din băieți de mingi, pe care i-a împrumutat cu sume imense de bani și cărora le-a oferit funcții în partid și, când a putut, în guvern, ținându-i în schimb într- o abjectă sclavie. Nu s-a gândit că, dacă cultivă în preajma sa numai suflete de slugi cu spinarea frântă-n plecăciuni, nu va găsi printre ele nicio coloană vertebrală dreaptă, la nevoie. A cules, fără jenă, traseiști din toate direcțiile, fără să se gândească la faptul că șobolanii părăsesc, pe rând, toate corăbiile. El însuși a dus o politică a trădării, schimbând taberele fără o clipire, de la PSD la Alianța D.A, de acolo înapoi la PSD, intrat în Parlament cu PNL, apoi din nou aliat al PSD, fără să-și pună problema că dacă semeni trădare, trădare o să culegi. Primele roade amare le-a cules, în lipsă, la Consiliul Național de ieri. Altele pe măsură, fără îndoială, vor urma.
Recomandările noastre
