Ce frumoşi erau! Şi ce bine le şedea împreună! Vi-i amintiţi?

Cum stăteau ei, vorba poetului, scaun fierbinte lângă scaun, la faimoasele conferinţe de presă de la începutul idilei. Ei doi, plus Ăla Micu’, mereu împreună, de ajunsese să le spună lumea "Doi Ş’un Sfert". Se căutau unul pe altul cu priviri dulceag- complice. Se amuzau copios la glumiţele despre Băsescu sau Merkel. Totul era roz şi guvernarea uşoară: Transporturile la tine, Drumurile la mine, Finanţele la tine, Bugetul la mine. Totul era de împărţit, totul era de prăduit. Dar lanţul de iubire a ruginit fără veste. 70% este tăria horincii distilate de trei ori. Întâi îţi retează picioarele, apoi te pocneşte în moalele capului. Ţara nu s-a dovedit suficient de mare şi bogată pentru poftele tuturor. Pofta vine guvernând. Au început să se incomodeze. Să se calce pe contracte. Apoi s-a dovedit că nici prada nu e gratis. Costă scump. Laptele şi mierea promise acum doi ani s-au dovedit o jalnică spârcâială, aşa că poporul a prins să mârâie. Să huiduie, să iasă în stradă. Al naibii de supărător pentru o putere care a venit la guvernare şi îşi revendică legitimitatea în nişte frământări de stradă, fie ele şi abil orchestrate la tv. Mârâitul poporului deranjează teribil într-un an electoral decisiv. Care ar trebui să consfinţească lichidarea politică a lui Băsescu. Dar uite că ăsta şi-a revenit. Nu dă nici un semn că are chef să crape, ba chiar, neverosimil, creşte în sondaje. Şi anunţă că e gata să se pună în fruntea nemulţumirii populare. Ca piratul cu jungherul în gură, ţine cu dinţii de acciza la benzină şi nu o acceptă nici mort. Am mai scris că acciza e arma nucleară a lui Băsescu. Care poate arunca în aer toate socotelile şi sondajele. Estimp, arestările şi condamnările continuă în ritm îndrăcit. Nu ocolesc pe nimeni. Re-înfundarea lui Năstase a produs un şoc imens. Dar mai ales în oasele baronilor a intrat groaza. Părea că DNA pescuieşte doar de la centru: miniştri, senatori, deputaţi. Că nu are tupeu să se atingă de feudele din teritoriu. Eroare. Cad capete grele: Cosma din fieful fortificat de la Prahova al lui Ghiţă, Nicolescu de la Argeş, ori – incredibil – puternicul Nicuşor Constantinescu de la Constanţa, mai intangibil decât statuia lui Ovidiu. Nimeni nu mai e sigur. Panica penală zgâlţâie USL. Imposibilitatea modificării Constituţiei a fost bomboana pe coliva USL. Nici în trei zile, cu toţi morţii lui Dragnea aliniaţi la vot, nu se adună 50% prezenţă la vot. Aşa că viitorul preşedinte va fi ales pe vechea constituţie. Antonescu, preşedinte cu puterile lui Băsescu! Ce coşmar pentru Ponta, baroni şi Voiculescu! Antonescu a mirosit ocazia unică. Acum ori niciodată... Pare că s-a deşteptat din letargie. S-a scuturat de Chiţoiu, sluga lui Ponta, şi l-a aruncat în joc pe Iohannis, antiteza premierului. Un ins scrâşnit ca Stolojan în 1991, cu uimitoare priză la un electorat scârbit de propriul balcanism. Ponta a răspuns şi el spectaculos: ameninţarea cu izolarea PNL în Guvern (prin înmulţirea vicepremierilor şi a miniştrilor) şi în Parlament, prin formarea USD şi negocieri cu UDMR pentru o nouă majoritate. Este ceea ce în şah se numeşte zugzwang: cine mută, pierde. Nici PNL, nici PSD nu pot ceda (ar fi un semn de slăbiciune fatal), nici nu pot rupe din proprie iniţiativă USL, o construcţiecult, de soarta căreia şi-au legat numele şi promisiunile şi a cărei distrugere va fi sancţionată cumplit de alegători. În plus, orice victimizare va furniza adversarului o uriaşă rezervă de combustibil electoral. De aceea, taberele fac gălăgie, ameninţă, negociază în subterane, dar oficial nu clintesc un deget. Este ca în "Jocul statuilor": adversarul face toate drăcăriile – se strâmbă la tine sau te gâdilă - ca să te determine să mişti. Câte zile mai are USL, în loc de guvernare, de asta vom avea parte: un festival naţional de scălâmbăieli. Ce frumoși erau!