Ponta se grăbeşte şi face greşeli. Se află la prima sa încercare importantă ca lider de partid şi este disperat să demonstreze că poate.

Să îşi arate muşchii. Să îşi ascundă slăbiciunile. Să tranşeze situaţia cât mai rapid. După ce Iliescu şi Năstase l-au împins în încăierarea cu Geoană, s-au retras. L-au lăsat singur în lumina reflectoarelor. Toate privirile sunt acum pe el. I se observă orice ezitare. I se judecă orice gest. Orice pas greşit îi poate fi fatal. Nu soarta lui Geoană se joacă, ci capul lui Ponta. Sângele tânăr i-a jucat feste. Şi a săvârşit cea mai mare greşeală de până acum: şi-a legat destinul de al lui Geoană. "Dacă nu este exclus, îmi dau demisia!" Ce l-a apucat? De ce a trebuit să pluseze? Într-un elan nebunesc, a aruncat pe masă o miză nouă. Uriaşă: propriul său cap. Câtă vreme pokerul se juca doar pe tărtăcuţa lui Geoană, atmosfera era călâie. Omul care a reuşit să piardă alegerile prezidenţiale pe care, cu forţele care i-au stat în spate, le-ar fi câştigat şi un manechin de plastic de la "Victoria", nu era o miză reală. Mai degrabă un moft. Dar gestul necugetat al lui Ponta, de a ameninţa cu demisia dacă Geoană va fi iertat, a încins partida. Cu un pot de două tigve pe masă, tensiunea a crescut brusc, până la cota la care ar putea scurtcircuita toate reclamele luminoase din Atlantic City. Chibiţii care priveau blazaţi de pe margine tentativa de executare a muribundului politic Geoană au fost atraşi să intre în joc. Să parieze, crescând astfel şi mai mult miza. Primul beneficiar al gafei lui Ponta e Geoană însuşi. Brusc, cota i-a urcat. Din ins ridicol, căruia părea că nimeni nu mai poate să-i dezlipească eticheta de prostănac de pe frunte, a redevenit un personaj politic interesant. Bun de chemat la saună. A început să fie curtat. Iliescu şi Năstase înşişi văd în el o unealtă prin care îl pot lucra pe Ponta. Vanghelie vede în Geoană marea ocazia de a se răzbuna pentru că Ponta i-a luat organizaţia de Bucureşti. Dar şi de a rupe o halcă din partid şi a se prezenta cu ea în dinţi la cel mai generos ofertant. Grupul de la Cluj miroase că asta e ocazia pentru a reintra în cărţi. Plus o mână de baroni nemulţumiţi, cărora li se oferă pretextul nesperat să scoată iataganele pe masă şi să-şi regleze conturile, sleite după o lungă şi grea opoziţie. Cel mai grav pentru Ponta este că s-a adus singur în situaţia în care şi dacă va câştiga, va pierde! Riscă să-şi piardă capul chiar dacă Geoană va fi exclus. Am enumerat lista duşmanilor pe care Ponta însuşi i-a reactivat. Impresionantă! Numai nume grele. Unii mai influenţi decât alţii. Unii mai flămânzi de revanşă decât alţii. Sforile pe care pot ei să le tragă sunt groase ca parâmele (legătura cu marinarii poate să nu fie întâmplătoare!). Până la momentul inexplicabil în care Ponta a simţit nevoia să-şi exhibe bărbăţia, mandatul junelui admirator al lui Che Guevara în fruntea PSD a semănat mai mult a slalom uriaş. Foarte atent să nu calce pe clăpar vreunul din grangurii partidului. Grea misie. Să nu deranjezi pe nimeni, dar să dai impresia de lider! De om cu snagă, capabil să conducă, nu o maşină (lasă că şi pe-aia o co-pilotează!) ci un partid. O alianţă. Un guvern. Marii sforari ai PSD nu au nici un interes să-i salveze pielea lui Geoană. Doar să o vândă cât mai scump, ca să-l şubrezească pe Ponta. S-a văzut şi la Comisia de Disciplină. Mai importantă decât decizia, a fost spectacolul. Execuţia în stil stalinist a lui Geoană, fără a i se da dreptul la apărare, parcă a fost făcută ca să se întoarcă împotriva lui Ponta. Parcă? Pe fruntea lui Geoană a fost aşezată o cunună de martir. Ponta va pierde mult sânge până va reuşi să-l excludă pe Geoană. Acesta, conştient că îşi joacă ultima carte politică, va încerca să provoace pagube cât mai mari. Atât de mari încât, când se va trage linie, se va dovedi că a fost o victorie à la Pirus. Iar Ponta, vinovat de grave prejudicii aduse partidului, pe care l-a târât într-un război personal, va fi judecat şi va plăti cu capul.