Ploaia-i grea, dezastrul mare, semne bune anul are. În timp ce tot publicul număra de zor petele de pe cravata lui Iohannis, partidul de guvernământ s-a mobilizat și, cu rândurile strânse, ne-a dat o incredibilă dovadă de nesimțire colectivă, căci tot lucrul în echipă produce cele mai uluitoare rezultate.
Nu sunt naivă și nici nu-mi fac iluzii despre politicieni. Era previzibil că vor specula electoral inundațiile, și cei din afară fac asta. Problema e că la noi actorii sunt atât de proști încât partitura nu le iese. Dragnea se târăște de la o inundație la alta cu o față de martir crucificat pe o cruce prea strâmtă; e clar că nu acolo ar vrea să fie. Între două acte, îi cere Olguței Vasilescu să-i aducă niște apă, că tot au venit apele. Era o mostră de umor de care patronul spiritual al morților cu drept de vot ne putea scuti. Dar mă rog, față de numărul impresionant de morți care au votat în Teleorman la referendumul din 2012, cei doi morți revendicați de ape până la acea oră i se vor fi părut lui Dragnea o cantitate neglijabilă.
Ministrul Doina Pană, urmașa lui François Villon, ne-a informat că nici inundațiile nu mai sunt ce-au fost. Însă și așa diminuate, puhoaiele aduc noroc, c-așa-i apa la români! Ne-a spus-o un om cu autoritate, ditamai ministrul delegat pentru Învățământ Superior și Cercetare, Mihnea Costoiu. Ce bine că a făcut acest anunț - bazat, probabil, pe ceva cercetări științifice proaspete - ca să știe și oamenii ăia cu casele luate de viitură ce noroc a dat peste ei și să nu se mai vaite. Citez, pentru că nu vreau să rateze cineva faptul că, în ziua când zeci de gospodării erau distruse de ape și se înregistraseră deja doi morți, un membru al guvernului a declarat: „Se spune că apa la români aduce noroc la un eveniment şi eu cred că va aduce noroc şi premierului, şi PSD”.
Asta e, norocul lor, ghinionul nostru. Dovadă că nicio nenorocire nu vine singură, inundațiile din această săptămână au adus cu ele și un candidat la prezidențiale, pe Victor Ponta, pogorât de pe Arca Sa în mijlocul sinistraților, decis să-i salveze pe ei de ape și pe noi de Traian Băsescu. Admirabil, Ponta! Inundațiile au încercat să-l facă de râs dezlănțuinduse cu o sălbăticie de-a dreptul băsistă taman în circumscripția lui parlamentară, Gorj, și taman în ziua în care își lansa candidatura la prezidențiale (în județul vecin). El nu s-a lăsat însă intimidat. Faptul că a dat nenorocirea peste oamenii care l-au votat, într-un județ condus mereu de PSD, nu i-a adus nici măcar o cută de autoreproș între sprâncene. Dar, cu toate că la un moment dat a găsit o pereche de cizme de cauciuc - moment până la care cameramanii nu îndrăzniseră să-i filmeze picioarele, în pantofi - și a practicat pe sinistrați îmbrățișările probabil intens exersate cu consilierii săi, ca să pară uman măcar la inundațiile astea, Ponta tot a făcut-o de oaie. Le-a promis cu generozitate drumuri unor oameni care nu aveau diguri - și, din cauza asta, nu prea mai aveau nici acareturi. A anunțat că de la ședința de validare a candidaturii sale se va întoarce la Novaci, localitate inundată, ca să înnopteze alături de oamenii necăjiți de acolo, omițând să spună că unul dintre sinistrați era, de fapt, Mihai Gâdea, scos din studioul Antenei 3 și trimis în calea puhoaielor ca să-l intervieveze, în lacustră, pe proaspătul candidat. Și a culminat, premierul, cu postarea, pe propria pagină de Facebook, a unei poze cu el pe malul puhoiului, în pantofi lustruiți lună. Gest care trebuie să-i fi umplut de disperare pe cei din staff-ul lui, care lucraseră din greu ca șeful guvernului să aibă niște inundații reușite.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru Ponta și pentru ceilalți pesediști România trebuie că e un spațiu paradoxal. O țară văzută din elicopter sau din goana mașinii, populată de niște făpturi stranii, care din motive inexplicabile nu locuiesc în vile, ci în niște locuințe înghesuite a căror pierdere, nu se știe de ce, o regretă. Muncesc ca sclavii, la câmp sau prin niște birouri, când doar știe tot omul că soluția cea bună e să te faci parlamentar și să nu mai muncești de loc. Pe deasupra, câștigă atât de puțin că nici nu ai de unde să le iei niște taxe mai de Doamne-ajută. Noroc că destui dintre ei votează cu PSD. Nu glumesc. În ochii liderilor PSD ăștia suntem, și la inundațiile astea ne-au mai demonstrat-o o dată.
Mă înspăimântă sincer faptul că, după ce toți politrucii ăștia ajung prin sate și dau ochii cu nefericirea umană necosmetizată, niciunul nu are o cutremurare interioară, o clipă de stânjeneală, impulsul simplu, uman, de a ajuta cumva. Că sinistrații nu devin, măcar pentru o clipă, în ochii lor, oameni și nu oportunități electorale. Nu mai știu exact care-i sloganul candidatului PSD, probabil „După mine potopul”, dar tare mă tem că singurul pământ pe care-l vom vedea cu Ponta la cârmă va fi mâlul de pe fundul oceanului. Căci, dacă inundațiile sunt trecătoare, PSD-ul promite să fie un dezastru de durată. Știți doar cum se zice, ca să recurgem și noi la înțelepciunea populară atât de iubită de ministrul Costoiu: apa trece, bolovanii rămân.
Recomandările noastre
