Până acum Emil Boc s-a detaşat în rândul politicienilor români prin onestitate.
În ciuda criticilor care i-au fost aduse sau a defectelor, reale sau nu, care i s-au imputat, premierul a avut mereu un atu. Un argument zdrobitor, care probabil i-a prelungit viaţa politică, un CEC în alb: cinstea. Acuzat de incompetenţă, de lipsa unui program de guvernare coerent, de şovăială şi inconsecvenţă, micul clujean a pus ca platoşă cea mai importantă virtute a sa: corectitudinea. Într-o ţară în care şpaga a devenit o tradiţie, un obicei al pământului, Emil Boc părea un imun într-o leprozerie! Toate i-au fost iertate în numele acestei calităţi rarisime în politica românească. Nimeni nu taie mâna care dă, cum spune un proverb! Din nefericire, şi suntem obligaţi să o spunem, cariera sa începe să apună. Cel puţin la nivel de imagine. Iar borna de unde putem vorbi de mărirea şi decăderea lui Emil Boc este scandalul de corupţie de la Cluj Napoca, fieful său.
Sub guvernarea PSD apăruse, după Bucureşti, un teribil pol de putere: Bacăul, unde domnea ca un aristocrat Viorel Hrebenciuc. S-a investit enorm, iar oraşul lui Bacovia devenise o citadelă a finanţelor. Pe drept cuvânt, invidioşi pe distribuirea clientelară a fondurilor guvernamentale, transilvănenii au încercat să organizeze o contrapondere prin "Grupul de la Cluj". Ajuns la putere, Emil Boc nu doar că a umplut aparatul administrativ şi guvernamental cu clujeni, dar a şi dirijat fonduri enorme spre capitala Transilvaniei, Cluj- Napoca. Şi bine a făcut, era nevoie de bani, de fluxuri financiare, după atâta secetă. Modul în care aceşti bani au fost folosiţi ridică însă semne de întrebare. Aruncă o pată pe obrazul incoruptibilului Emil Boc. Zeciuirea fondurilor, modul infracţional prin care acestea erau atribuite demonstrează un faliment al politicii lui Boc. Nu s-a ridicat mai presus de PSD, modalităţile de guvernare fiind aceleaşi.
Că Emil Boc este în panică o demonstrează şi faptul că, pentru prima oară - notaţi, e demn de Cartea Recordurilor - l-a contrazis pe Traian Băsescu. Şeful statului a anunţat public că Emil Boc ştia de porcăriile de la Cluj-Napoca de şase luni, fusese informat probabil de serviciile de informaţii. Incredibil pentru atitudinea lui Boc de până atunci, s-a apucat să facă pe niznaiul. Că el nu ştie nimic şi că pupilul său Sorin Apostu, primarul Clujului, trebuie să se bucure de prezumţia de nevinovăţie. Când citeşti însă stenogramele - "nu mă dau jos din pat pentru 100.000 de euro, frate" şi "eu am nişte mecanisme prin care pot să declanşez o operaţiune de genul ăsta, dar toate astea au niste costuri" - ar trebui să-ţi crape un pic obrazul de ruşine! Mitul lui Emil Boc apune. Din moment ce îl cauţionează pe Apostu, mai bine se făcea că nu ştie, că nu aude - că tot stă ca mutulică în Palatul Victoria. Problema nu ar fi doar asta, ci că Emil Boc s-a îndrăgostit de putere. Longevitatea sa este de înţeles până în prezent. A apelat la sentimente. Din moment ce a devenit colectorul tuturor necazurilor, urii, problemelor, un adevărat paratrăznet al nefericirii naţionale, ar fi normal să plece cu capul sus când soarele va răsări din nou. Măcar ca o binemeritată compensaţie morală. Dar de aici până la eternizarea lui Emil Boc la Victoria e cale lungă…
Nu ştiu cine îl consiliază pe Emil Boc, dar o face prost. Premierul a acceptat sfaturile unor agarici care i-au propus ca scandalul de la Cluj să fie acoperit printr-o perdea de fum. S-a găsit şi un ţap ispăşitor, un Acarul Păun care să salveze onoarea nereperată: Daniela Nicoleta Andreescu, Secretarul General al Guvernului. Mai contează că-i nevinovată? Urma scapă turma, victimele colaterale nu contează!... Câţiva meşteri în dezinformare, implantaţi în trusturi ostile, au început să adulmece prada, din guvern se livrează zvonuri etc. Chestiile cunoscute. Să vedeţi acum ce campanie începe! Eu nu pot decât să remarc că modul prin care unii vor să supravieţuiească este departe de standardele morale. Păcat, Emil Boc! Nu aşa se procedează!
Recomandările noastre
