Mircea Marian: "Nicaieri nu este moartea mai aproape de un copil sanatos decat atunci cand acesta se afla intr-un spital din Romania."
Din cauza unui lant de erori ale cadrelor medicale, Sebastian, un copil de trei luni, care ar fi trebuit sa se nasca fara nicio problema, s-a asfixiat la nastere, cu propriul cordon ombilical. Acum, el nu poate auzi, nu poate vedea si este hranit artificial. O drama aproape banala: in Romania, la fiecare o mie de copii nascuti vii, aproape 14 mor inainte de a implini un an. Mai mult ca in Albania, mai mult ca in Bulgaria, de peste trei ori rata mortalitatii din Cehia.
Prima tendinta ar fi sa acuzam, pentru aceasta tragedie, sistemul medical. Salariile sunt mizerabile. Asistentele emigreaza in masa in Occident, unde sunt platite corect. Medicii nu pot trai decent decat din spagi, numite „plati informale”. Bugetul destinat sanatatii este prea mic. Sumele ceva mai consistente care au fost alocate in ultimii ani nu produc efecte fiindca se fura. Licitatiile pentru medicamente, atunci cand se tin, sunt aranjate. Si acest ministru al sanatatii, un contabil transformat in politician, pare a fi depasit de evenimente.
Dincolo de defectiunile din sistem, ceea ce m-a ingrozit in aceste zile, urmarind povestea micutului Sebastian, este lipsa de omenie a unui numar mult, mult prea mare de cadre medicale. Indiferenta fata de viata unui om. Am sentimentul ca, adesea, medicii se comporta de parca ar fi un fel de Dumnezeu, amestecat cu „Negutatorul de Venetia”. Pacientul are de optat intre a plati si a pierde o parte a propriului corp.
Nu vreau sa generalizez. Dar parca sunt prea frecvente povestirile cu gravide rugate sa faca bine sa nu nasca pana cand la spital nu se infiinteaza medicul care a beneficiat de „platile informale”. Daca se plang, pot fi sigure ca vor auzi propozitia: „Fa, cand faceai sex, te-ai simtit bine, nu?”. Nu este vorba doar de bine-cunoscuta brutalitate a ginecologilor. In orice spital, la orice sectie, te ciocnesti de aceleasi probleme. Fara bani, infirmiera nu schimba asternuturile celor imobilizati la pat. Asistenta are grija ca fiecare injectie sa te doara ingrozitor, daca nu o platesti. Sa fereasca Dumnezeu sa-l superi pe anestezist, fiindca poti fi sigur ca iti va gresi doza si te vei trezi din operatie fie prea devreme, fie ceva mai tarziu, cu o durere ingrozitoare de cap.
Putem vorbi mult si bine despre solutii. Eu, personal, cred ca spitalele ar trebui privatizate. Trecerea completa in subordinea autoritatilor locale nu va reusi decat sa mute spagile catre alte buzunare. Nu indraznesc sa spun insa ca privatizarea ar fi leacul perfect. Dar, atunci cand te confrunti cu lipsa de omenie, nu exista solutii. Am impresia ca multe cadre medicale se tem ca, daca vreun pacient scapa sanatos din spital fara sa fi dat spaga, se va prabusi un sistem construit cu grija, iar ei vor saraci.
Daca esti credincios, tot ceea ce poti sa faci este sa te rogi ca bunul Dumnezeu sa-i ierte pe acei oameni fara suflet, pentru care sanatatea semenilor lor nu inseamna decat un plic cu bani.
Cititi si:
Ancheta in cazul bebelusului strangulat
Bebelus strangulat de lantul incompetentei Cum s-a ajuns la bebelusul sugrumat
Recomandările noastre
