O toropeală de după amiază de sâmbătă stăpâneşte în studiourile Realităţii şi Antenelor. Sfârşit de vară lungă, lipsită de chef, obligaţia de a semna condica. Prezentatori şi invitaţi deopotrivă, conştienţi că nimeni nu se uită la ei, fac eforturi să mimeze aplombul. O muscă nesimţită trece prin cadru.

Şi deodată pică bomba: Băsescu merge în America şi se întâlneşte cu Obama. O duzină de cutii de chibrituri se aprind la tălpile prezentatorilor şi invitaţilor. Adică Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunţat-Decât-Negativ are rendez-vous cu cel mai puternic om de pe planetă? Ce să faci? Cum s-o dai? După ce ţi-ai uscat gâtlejul repetând cât de izolat e Băsescu, cum nimeni din lumea bună nu-l bagă în seamă, că e ultimul dintre şefii de state ai Europei, ce spui acum? Să dai ştirea sec nu e o opţiune. Creierii obosiţi de vacanţă trebuie să se screamă, să scoată soluţii. La repezeală, una ar fi îndoiala. Adică, se duce Băsescu în America, dar probabil că nu se va întâlni cu Obama. Pentru salvarea aparenţelor, va fi primit doar de numărul 2, Joe Biden, mantaua de vreme rea a protocolului de la Casa Albă. Deci tot izolat rămâne, doar că îşi fac şi americanii nişte interese pe spatele nostru de amărâţi. Altă soluţie ca să salvezi obrazul emisiunii ar fi să te indignezi: ce caută Băsescu acolo unde nu-i e locul? Acordul scutului antirachetă va fi semnat de miniştrii de externe. Asta înseamnă că Băsescu vrea să se bage în seamă. Să facă poze cu decorul. Cât costă drumul cu avionul peste Ocean, când s-a scumpit gigacaloria? Deja atmosfera s-a însufleţit în studiouri. Este iar efervescenţa marilor seri, când Băsescu bătea copiii sau conducea beat. Înaripate, ideile vin stoluri. Un porumbel umple gura unui invitat: de fapt, nu există nici o invitaţie, e o cacealma! Băsescu anunţă că se duce la Washington, ca să-i forţeze mâna lui Obama. Mizericordios, acesta nu-şi va lăsa oaspetele neinvitat să plângă la uşa Casei sale Albe, şi-i va da drumul înăuntru! Amuşinând că iar riscă să se discute lucruri importante în absenţa lor, cuplul comic-fantezist din fruntea Opoziţiei decide că e musai să se pronunţe. Victor Ponta, ca să-şi demonstreze maturitatea, pe nedrept pusă la îndoială de oamenii răi, grăieşte: le-am făcut americanilor un serviciu, punându-le scutul în România; e normal ca şi ei să-i facă o favoare lui Băsescu şi Obama să-i dea o cafea în silă. Sâmbătă după amiază mi-a adus aminte de summit-ul NATO din 2008. Cam aceeaşi comentatori şi invitaţi turuiau aceleaşi texte: izolat, protocol, milă, pomană... Imaginile pe marginea cărora comentau îi arătau pe soţii Băsescu stând la masă şi glumind, la Bucureşti, cu soţii Bush, cu Putin, Merkel, Barroso şi Ban Ki-moon. Uneori, încerc să-mi imaginez ce fenomene misterioase, ce alchimie se petrec în capetele oamenilor, altminteri nu proşti cu toţii, care populează studiourile numitelor televiziuni. Nu-mi pot reprima imaginea lui Dan Voiculescu tolănit în fotoliu, acasă. Râde gâlgâit, gros, la fiecare banc deşucheat la adresa lui Băsescu. Din când în când, izbeşte cu pumnul de hocheist în palmă şi se topeşte de plăcere: "I-a tras-o!" În regia de studio ţârâie telefonul. "E Şeful. A zis că e bine. Spargeţi-l!"