FLORIAN BICHIR: „Fostul ministru de interne este un ardelean încăpăţânat. Un buldog, după cum este poreclit cu teamă în partid.“
Primăria Generală a Capitalei este o miză enormă. Partidul care o câştigă va transmite în teritoriu un semnal demn de luat în seamă, care va cântări greu la alegerile parlamentare. În această confruntare, fiecare partid a aruncat în luptă ce a avut mai bun. Liberalii mizează pe Ludovic Orban, fost viceprimar care ştie cu ce se mănâncă administraţia. În plus e antibăsescian şi bun de gură. Are cuvintele la el, cum se spune, şi poate face faţă unei polemici, unor confruntări foarte importante. PSD-ul merge ca de fiecare dată la două capete. Oficial, Cristian Diaconescu este candidatul partidului, deşi o fracţiune bună a social-democraţilor îl sprijină pe doctorul Sorin Oprescu. Diaconescu este o speranţă a partidului, dar un tip prea elegant pentru a lupta cu pieţari, florărese, indivizi dubioşi racordaţi ilegal la curentul electric. Vorba lui Mitică Dragomir, are gâtul roşu de la Armani, nu-i stă bine în cizme de cauciuc prin catacombele Bucureştiului, să tragă şobolanii de coadă. Paradoxal, poate asta este şi şansa lui: educaţia, rafinamentul şi delicateţea. Nu un lumpenproletar, precum Vanghelie, care nu reprezintă Bucureştiul.
Doctorul Oprescu este încrezător în şansele sale, tocmai că participă ca independent. Nu-l mai trage partidul precum o ghiulea, dar o face pentru a treia oară, iar dacă nu va reuşi - cariera sa este definitiv terminată. E un banc cu iepuraşul care se aplică şi-n politică: ori e prost, ori îi face plăcere.
Codrin Ştefănescu nu are nicio şansă, pentru că este sprijinit de un partid mic, iar Cozmin Guşă - marea supriză - se clasează pe locul 3 în preferinţele bucureştenilor. Cei doi îşi promovează de fapt partidul sau încearcă să facă jocurile în turul doi, prin negocieri.
Candidatul greu, de care puţină lume a scris, este Vasile Blaga. Fostul ministru de interne este un ardelean încăpăţânat. Un buldog, după cum este poreclit cu teamă în partid, oficial fiind nea Vasile. Un om care a rămas membru PD şi când partidul avea 6%. Prin 2002, în sediul din Modrogan, te puteai întâlni doar cu Blaga, Băsescu şi câinele Vasile, pentru că pesediştii anunţau pe diverse căi că vor sosi în ceas de seară cu cătuşele la ei. Încăpăţânat, Blaga a mers cu partidul său până-n pânzele albe. Mai exact până la Cotroceni, iar acum nimeni nu mişcă-n faţa lui în partid. Sau dacă o face ori este inconştient, ori s-a săturat de politică.
Excepţional organizator, Blaga are un handicap în această bătălie electorală. Pe Adriean Videanu care, prin lipsa de comunicare şi scârba faţă de jobul său, a prăbuşit încrederea bucureştenilor în PD. Deşi a muncit mult, Videanu - mai ţineţi minte lozinca din campanie „Care face“? - este astăzi sinonim cu haosul, proasta organizare şi indolenţa autorităţilor în faţa nevoilor cetăţeanului. Deşi şi-a asigurat spatele prin preluarea ca mână dreaptă a lui Liviu Negoiţă, Blaga o să aibă mult de furcă în alegeri. Nu-i bucureştean get-beget ca Oprescu, nu-i diplomat ca Diaconescu, nu are verva lui Guşă... E un buldog, care luptă până la capăt. Un ardelean tipic, care are cuvânt şi se ţine de el.
Recomandările noastre
