Preşedintele Traian Băsescu a luat decizia corectă.

Participarea sa la Consiliul European ar fi creat o problemă de imagine României, foarte greu de remediat. Conflictul cu Victor Ponta ar fi escaladat cu siguranţă. Orgoliul nemăsurat al premierului l-ar fi făcut să pună propria persoană mai presus de interesele statului. O "altercaţie" sub ochii oficialilor europeni i-ar fi pus pe aceştia într-o poziţie ingrată şi i-ar fi făcut să-i desconsidere pe oficialii românii. Ar fi ieşit prost şi Băsescu, şi Ponta, şi România. Şeful statului avea toate argumentelele să fie la Bruxelles. Profesionale şi constituţionale. Chiar dacă decizia Curţii Constituţionale nu este în vigoare, pentru că nu a fost publicată în Monitorul Oficial confiscat de guvernul- stat condus de Ponta, ea îi este favorabilă. Statuează negru pe alb dreptul preşedintelui de a reprezenta România pe plan internaţional şi îl plasează pe premier, şi el un reprezentant al puterii executive, pe o poziţie de subaltern. Traian Băsescu a ales să fie raţional în faţa unui care, deşi vrea să scoată capul în Europa, dovedeşte în fiecare zi cât de neeuropean este, prin agresiunile repetate la adresa instituţiilor fundamentale ale statului. Vrea nu vrea, Ponta va intra în istorie drept primul premier care a sfidat în public cea mai înaltă instanţă a justiţiei: Curtea Constituţională. Un atac revoltător la adresa statului de drept, la adresa democraţiei româneşti. Deşi putem admite că, în prezent, membrii Curţii Constituţionale nu sunt aleşi după cea mai potrivită reţetă, soluţia nu este călcarea ei în picioare. Nesupunerea. Dacă Ponta şi-ar dori într-adevăr intrarea în normalitate, depolitizarea CCR, ar fi propus schimbarea prin lege a mecanismului de alegere a magistraţilor. N-ar fi umilit-o în public, într-o manieră atât de brutală. Atitudinea lui Victor Ponta este cea mai bună dovadă că dictatorul strigă întotdeauna primul "dictatorul!". După ce ani în şir l-a acuzat pe Traian Băsescu că este în fruntea unui regim opresiv, premierul demonstrează că fascinaţia sa pentru Che Guevara, Fidel Castro şi alţi criminali roşii ai istoriei s-ar putea să nu fie doar o vorbă-n vânt. E posibil să fie una de substanţă. Victor Ponta s-a purtat în aceste zile ca un cheguevarist fără pistol la brâu, dar cu un instinct de criminal politic, căruia îi poate cădea pradă orice instituţie. Chiar şi cea mai înaltă instituţie a justiţiei româneşti. Dincolo de acest compromis punctual, merită semnalat că preşedintele a dat un semnal important că nu mai este dispus să întreţină conflictul cu Ponta. Când un jurnalist l-a întrebat dacă va da guvernul în judecată, Traian Băsescu a negat cu tărie: "Nu, niciodată! Şi vă rog să nu-mi atribuiţi niciun fel de intenţie din acest punct de vedere. Nu am cerut nimănui, nu am făcut astfel de afirmaţii şi le resping." Cred că Băsescu nu-şi doreşte să escaladeze conflictul cu Ponta, nu neapărat de frica suspendării (deşi este o sabie a lui Damocles deasupra capului său), ci şi pentru că realizează că există riscul ca Ponta să aibă pe viitor şi alte atitudini iraţionale, gesturi bruşte care să atenteze la calitatea democraţiei. În fond, treaba unui preşedinte este să vegheze la menţinerea echilibrelor democratice.