Dr. Doina Hrehoreț, Institutul Clinic Fundeni, Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic (sursă foto - arhivă personală)
Din cuprinsul articolului
Într-un domeniu medical încă dominat de bărbați, dr. Doina Hrehoreț a devenit una dintre vocile puternice ale chirurgiei de înaltă complexitate. Este singura femeie medic chirurg din România care efectuează transplant hepatic și una dintre foarte puținele din Europa de Est cu o astfel de competență rară. De aproape două decenii, numele ei este legat de rigoare, pasiune și o determinare care a mutat granițele unui domeniu considerat „prea greu” pentru o femeie.
Primul ei transplant hepatic, realizat în 2007 la o pacientă adultă, rămâne și astăzi un reper emoțional. „Îmi amintesc și acum cu emoție de primul transplant hepatic realizat în 2007. A fost un moment intens, care mi-a confirmat nu doar vocația, ci și forța de a sparge bariere”, declară medicul. Pentru ea, acel succes a însemnat o ruptură într-o prejudecată veche și începutul unui drum care avea să schimbe percepțiile asupra rolului femeilor în chirurgia de vârf.
Astăzi, dr. Doina Hrehoreț lucrează la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic din cadrul Institutului Clinic Fundeni, un loc în care competența se împletește cu responsabilitatea față de viață. Pentru meritele sale excepționale, Revista Capital a inclus-o în „Top Performeri din Sănătate” 2025 și i-a acordat în cadrul Galei din 19 noiembrie „Premiul pentru pionierat feminin în transplant hepatic în România”. În interviul oferit cu acest prilej, medicul vorbește despre momente-cheie, despre sensul vieții, dar și despre viitorul unei lumi medicale tot mai digitalizate.
Forța de a sparge bariere
Când este întrebată care a fost momentul care i-a marcat definitiv cariera, dr. Hrehoreț revine instinctiv la anul 2007. „A fost un moment intens, care mi-a confirmat nu doar vocația, ci și forța de a sparge bariere”, afirmă ea. Într-o specialitate în care forța fizică, rezistența la stres și orele interminabile în sala de operație sunt adesea asociate cu masculinul, reușita ei a contrazis sistematic aceste prejudecăți. „Acel transplant a fisurat o convingere veche și a deschis un drum nou”, explică medicul. Ea subliniază apoi că fiecare intervenție ulterioară a fost o reafirmare a faptului că, în medicină, curajul și competența nu au gen.
La întrebarea „Ce înseamnă viața pentru dvs.?”, răspunsul ei depășește cadrele medicale și devine aproape filosofic. „Viața pentru mine nu e o succesiune de reușite, ci un amestec firesc de bucurii și încercări. Ca și vremea, are zile senine și zile mohorâte, dar tocmai această alternanță îi dă sens”, spune dr. Hrehoreț. Obstacolele nu au oprit-o niciodată, dimpotrivă, au devenit instrumente de creștere. Medicul afirmă că și influența majoră pe care a avut-o asupra ei filosofia toltecă. „Cele patru legăminte ale toltecilor mi-au devenit un ghid discret, dar constant. Mi-au schimbat modul în care gândesc, comunic și simt”, explică ea A învățat să nu judece, să nu ia nimic personal și să folosească responsabil puterea cuvântului, lecții care, spune ea, aduc liniște și claritate unei cariere intens solicitante.
A menține flacăra vie
Responsabilitatea unui pionier nu se încheie odată cu prima reușită. Dimpotrivă, devine o obligație morală. „Experiența nu îți dă dreptul să te oprești, ci te obligă să mergi mai departe, cu mai multă responsabilitate”, explică medicul. Pentru ea, formarea tinerei generații este esențială. „Este obligația morală de a împărtăși ceea ce știu, de a forma tineri și de a menține vie flacăra pasiunii pentru acest domeniu”. Într-o chirurgie atât de complexă, a lăsa în urmă rezultate înseamnă mai mult decât numere, înseamnă a lăsa în urmă oameni. Oameni care cred în valorile medicinei autentice, în rigoare, în respectul pentru viață.
Pentru dr. Hrehoreț, viitorul stă în echilibrul fragil dintre tehnologie și umanitate. „Medicina va atinge un nivel de precizie extraordinar. Dar în același timp, va crește nevoia de echilibru — între om și tehnologie, între corp și suflet”, mai spune medicul. În opinia ei, într-o eră condusă de algoritmi, empatia va deveni forma supremă de inteligență. „Viitorul, mai ales în medicină, nu va aparține celor mai puternici sau mai tehnologizați, ci celor care vor ști să rămână profund umani”, afirmă dr. Hrehoreț.
Ce calități trebuie să aibă un tânăr chirurg
Pentru cei care visează să-i urmeze drumul, medicul este sinceră și directă. „Un tânăr care vrea să-mi calce pe urme trebuie să aibă pasiune, stăpânire de sine și forța de a se dărui fără să simtă că se sacrifică. În clipa în care munca devine o formă de iubire, nu mai simți efortul, simți doar rostul”, este sfatul său. Este o profesie care cere totul, dar care oferă, în schimb, șansa de a schimba destine.
Privind în urmă, dr. Hrehoreț extrage o concluzie esențială, aceea că există în practică un segment pe care medicul nu îl poate controla, indiferent de pregătire. „Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că nu putem controla totul. Datoria noastră este să dăm tot ce avem mai bun — cu rigoare, cu empatie și cu onestitate — , iar apoi să acceptăm rezultatul cu demnitate și liniște”, a mai declarat ea. Această acceptare, spune medicul, nu este resemnare, ci înțelepciunea de a înțelege limitele umane și miracolul vieții.
În ceea ce privește transplantul, medicul identifică două direcții esențiale. Prima ține de educație: „Promovarea donării de organe ca act umanitar suprem este esențială pentru creșterea numărului de donatori”. Este însă un proces lent, care implică schimbarea mentalităților. A doua vizează personalul medical, o verigă indispensabilă. „Transplantul de ficat este o muncă de echipă și presupune supraspecializare, eforturi extraordinare și stres ridicat”, este de părere dr. Hrehoreț. În opinia ei, medicii și asistenții implicați în transplant merită o recunoaștere pe măsură, pentru devotamentul și responsabilitatea care depășesc fișa postului și se nasc din conștiință și vocație.
