Vălul morții acoperă, din nou, România. Organizatorul manifestației anticomuniste și promonarhiste de la data de 8 noiembrie 1945 s-a stins din viață duminică dimineață, 5 decembrie. Anunțul a fost făcut public chiar de către fiica sa, distrusă de durere în urma plecării celui care i-a fost tată.

Paul Lăzărescu, în vârstă de 95 de ani, a murit. Anunțul trecerii la cele veșnice a organizatorul manifestației anticomuniste și promonarhiste din Piața Palatului din București a frânt inimile multor români. Starea sa de sănătate era una bună, potrivit fiicei sale, cel puțin „până aproape de sfârșit”. Paul Lăzărescu a fost puternic până în ultima clipă, a transmis Anca Lăzărescu, în mesajul emoționant transmis în contextul morții părintelui său.

Paul Lăzărescu a murit

„Tata, Paul Lăzărescu, a plecat azi dimineață în lumea celor drepți. Peste două luni ar fi împlinit 96 de ani. A fost sănătos până aproape de sfârșit și puternic până în ultima clipă. A trăit multe încercări și le-a biruit cu credință și speranță. Cred că cele mai dragi amintiri i-au fost cele din copilăria petrecută la Herța, ținutul lui basm, cum îl numea cu drag și nostalgie. A trecut prin două refugii din fața bolșevicilor. A făcut șapte ani de pușcărie, foarte tânăr fiind, pentru că activa la TUNȚ, organizația studenților țărăniști, scria la Dreptatea și s-a opus instaurării regimului comunist în România. (...)

Tata vorbea extraordinar de puțin, era un introvertit, dar și când vorbea…. A fost un prieten dedicat. Un om deschis dialogului care nu cred că a urât pe cineva vreodată, deși ar fi avut ceva motive. Dar în același timp intransigent, nu i-au plăcut compromisurile. Și și-a dorit mereu țara departe de bolșevici și comuniști. Era un bucătar grozav, îi plăcea vinul roșu. Poate și pentru că îi mai dezlega limba și mai scăpa câte ceva din multele pe care le-a trăit. Dar despre pușcărie nu ii plăcea să vorbească. Iubea pictura și tablourile. Tata a iubit mereu viața și s-a luptat pentru ea până la sfârșit. Nu a iubit in schimb niciodată onorurile, mărirea. A fost de o modestie extraordinara. Mie mi-a fost și un prieten extraordinar, mai ales după plecarea mamei. Ne-a iubit enorm, pe Tudor și pe mine. Dacă ar fi să aleg trei valori după care si-a condus viața, acestea ar fi: libertate, onoare, prietenie. Și, evident, dragostea de țară”, a transmis fiica lui Paul Lăzărescu.

Cine a fost organizatorul manifestației anticomuniste

Paul Lăzărescu s-a născut pe data de 6 februarie 1926, în localitatea Herța. Pe vremea când era student la Facultatea de Litere, era președintele T.U.N.Ț. și secretar general al organizației București. În perioada anilor 1945-1947, Paul Lăzărescu a fost redactor la ziarul Dreptatea.

În anul 1947, organizatorul manifestației anticomuniste și promonarhice de la data de 8 noiembrie 1945, a fost plasat în arest și ulterior condamnat la un an de închisoare, fiind acuzat de „publicație necenzurată”. Detenția a desfășurat-o la penitenciarele M.A.I., Văcărești, Uranus și Aiud.

După ce și-a ispășit condamnarea, a fost din nou arestat pe data de 15 august 1949 și condamnat un an mai târziu, pe 19 octombrie, pentru că „a fost membru în organizaţia subversivă manistă”. Perioada de detenție a efectuat-o la Jilava, Gherla, Peninsula, Baia Sprie, Satu Mare, fiind eliberat la data de 31 martie 1956.

„A fost dezamăgit mult prea des de tot ce s-a întâmplat în România”

După ieșirea de la închisoare, Paul Lăzărescu a activat la muncitor necalificat și profesor suplinitor. Începând cu anul 1965, a lucrat ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale / Institutul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române. După anul 1989, Paul Lăzărescu a activat în cadrul partidului PNȚCD și a reînființat ziarul PNȚ, Dreptatea, la care fusese anterior redactor.

„(Paul Lăzărescu n.r.) l-a prețuit mereu pe G. Călinescu, pe care l-a avut profesor la Litere, care l-a și ajutat în momente dificile. (...) A fost dezamăgit mult prea des de tot ceea ce s-a întâmplat în România după 1990. Și-a trăit ultimii 25 de ani singur, după dispariția mamei mele. Dar, mai presus de orice, tata a fost un om absolut minunat. De o modestie fără seamăn, de un bun simț extraordinar, de o mare bunătate. Un om hâtru tare. (...) Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău, dragă tata!”, a mai scris Anca Lăzărescu pe pagina sa de socializare.