„Cu durere în suflet, anunțăm trecerea la cele veșnice a doamnei Elsa Anca-Bărbuș, lingvist, fost deținut politic, soția fostului vicepreședinte și senator PNȚ Ioan Bărbuș. Cu seninătate și curaj date o credință puternică în Dumnezeu, doamna Elsa Anca-Bărbuș a înfruntat ororile secolului trecut: războiul, ocupația sovietică, dictatura comunistă, închisoarea, așteptarea timp de 17 ani a logodnicului ei, Ioan Bărbuș, arestat în 1947 și cu care s-a căsătorit în 1964, și a tatălui ei – fruntașul țărănist Victor Anca întemnițat și el pentru 17 ani.

A contribuit la renașterea PNȚ și a Bisericii Române Unite cu Roma

A contribuit după 1989 la renașterea PNȚ, a Bisericii Române Unite cu Roma și a României. A fost un model de curaj, discreție și fidelitate și întărire pentru toți cei fericiți să o cunoască. Dumnezeu să o odihnească și să îi facă parte cu drepții!”, a scris Fundația Ioan Bărbuș pe pagina sa de Facebook.

Elsa Anca-Bărbuş a fost fiica fruntaşului ţărănist Victor Anca şi soţia lui Ioan Bărbuş, fost vicepreşedinte şi senator PNŢCD. Fost deţinut politic, a lucrat sub calificarea sa până în 1968 şi apoi ca traducătoare.

„M-am născut într-o familie de ţărănişti. Am auzit de politică o viaţă întreagă şi am simţit la fel cu ei, pentru că aşa era atmosfera în societatea în care trăiam noi. Oameni simpli, dar ţineau cu ţara”, mărturisea aceasta, citată de publicația online În linie dreaptă.

Despre manifestația de la 8 Noiembrie: Îl aclamam pe Rege, dar era  un strigăt de solidaritate cu ţara

„Eram în septembrie. Era deja o continuitate pentru că, la ora 12, în fiecare zi, se schimba garda la Palat şi lumea se obişnuise să vină să asiste la schimbarea gărzii. Era un fel de manifestare tăcută a solidarităţii cu Regele, care reprezenta poporul românesc. Pe vremea aia aşa ni se părea, că demnitatea română era reprezentată de această persoană. În ziua de 8 noiembrie fusesem la un curs, la ASE, în Piaţa Romană. Veneam pe Clémenceau înspre piaţa din faţa Palatului. Era lumea acolo multă şi era entuziasm. Venisem singură, nu venisem cu colegii, dar era solidaritate între noi. Râdeam din priviri unii cu alţii şi eram cu toţii de acord că în momentul ăla îl aclamam pe Rege, dar era de fapt un strigăt de solidaritate cu ţara asta împotriva celor care veneau să dicteze o altfel de politică”.

Nu au ajuns la putere decât oportuniştii

Fosta deținută se declara dezamăgită de situația României dupăRevoluție: „Nu au ajuns la putere decât oportuniştii, oamenii care erau non-valori, ca să spunem. Un om cu demnitate nu s-ar fi aplecat la colaborare cu lucrurile urâte şi necinstite. Există şi acum oameni care sunt gata să se plieze la orice combinaţie, pentru că mentalitatea este mai materialistă, ar trebui să spun. Se gândesc mai puţin la demnitate, mai puţin la valori adevărate. Se gândesc: mie să-mi fie bine şi cu restul poate să se întâmple orice s-ar întâmpla, că nu mă mai interesează. (…)

Poate că tineretul de astăzi e mai puţin educat. Noi ştiam despre religie, despre credinţă, şi se spunea că România este o ţară sănătoasă, bogată. Am fi iubit ţara asta! Pe când acuma, sentimentele astea nu mai există chiar atât de bine. Când sunt proclamate de oportunişti nu mai conving pe nimeni. Nimenea nu mai crede că poate de-adevărat să-şi iubească ţara, pentru că cei care spun că o iubesc se vede bine că sunt mincinoşi”.

Sursa foto: Facebook Fundația Ioan Bărbuș

Citește și Senatul EVZ. Panteonul onoarei, modelul Ioan Bărbuș