Cătălin Avramescu: "Diplomatic e să nu stai pe acelaşi trotuar cu cei care te înjură"

Cătălin Avramescu: "Diplomatic e să nu stai pe acelaşi trotuar cu cei care te înjură"

Cătălin Avramescu, consilier de stat la Palatul Cotroceni, îşi prezintă atuurile care îl recomandă pentru postul de ambasador al României în Finlanda şi Estonia.

După trei ani în funcţia de consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Cătălin Avramescu pleacă în postul de ambasador al României în Finlanda ţară unde, cu ani în urmă, a devenit "docent". Avramescu vorbeşte despre cum a intrat în MAE în 1991 dar şi despre pregătirea filosofică făcută la Helsinki.

EVZ: Domnule Cătălin Avramescu, când s-a făcut propunerea să fiţi numit ambasador în Finlanda şi Estonia vi s-a reproşat că nu aveţi experienţă în diplomaţie, aşa este? Cătălin Avramescu: Eu am intrat în Ministerul Afacerilor Externe în 1991, prin concurs, după ce am absolvit şi un curs de pregătire organizat tot de MAE. Am lucrat ca referent în direcţia Controlul Armamentului şi Dezarmare. Mi-am dat demisia în acelaşi an, pentru ca am decis să îmi continui studiile. Am plecat la Oxford în 1992 şi, de atunci, m-am specializat în teorie politică şi în istoria gândirii politice. Am ţinut cursuri inclusiv la Institutul Diplomatic al MAE. Unele atribuţii ca şef al Cancelariei Preşedintelui au legătură cu diferite aspecte ale politicii externe. Spre exemplu, Cancelaria, împreună cu departamentele de Relaţii Internaţionale şi Protocol alcătuieşte calendarul vizitelor externe ale Preşedintelui. De asemenea, ţine evidenţa cores pondenţei şefului statului şi semnează notele de însoţire ale mesajelor Preşedintelui către alţi şefi de stat. Funcţia de consilier de stat, trebuie spus, nu este de "sfătuitor" în general, ci este una asimilată unui secretar de stat.

Unele reacţii la propunerea de a fi numit ambasador în Finlanda şi Estonia au fost de respingere. Cum vă explicaţi? Cele mai multe reacţii au fost foarte pozitive.

Ne puteți urmări și pe Google News

Care este legătura dintre canibalism şi diplomaţie? Mă amuză să întâlnesc din nou referinţa la "canibalism". Am publicat o carte, la Bucureşti în 2003 şi într-o ediţie revizuită la Princeton în 2009, despre istoria teoriilor despre antropofagie. Cartea este una de filozofie politică şi legală. Are circa 400 de pagini despre autori clasici precum Platon, Hobbes, Locke sau Rousseau, ori despre jurişti precum Grotius sau Pufendorf. A avut recenzii foarte bune, spre exemplu în Times Higher Education, Standpoint sau London Review of Books. Cred ca unii s-au uitat doar la titlu şi au uitat să o răsfoiască. Dacă ar fi făcuto, ar fi văzut că este o analiză a unei teme cruciale din teoria dreptului natural. Această teorie este baza pe care se clădeşte discursul modern despre drepturile omului şi despre atributele şi obligaţiile suveranităţii. Documente politice majore precum Carta Drepturilor sau Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului sunt de neînţeles fără recursul la aceste teorii. Şi domeniul relaţiilor interna ţionale face apel la doctrine împrumutate din filozofiile dreptului natural.

Dar care e legătura dintre presă şi canibalism? În presă nu am publicat decât editoriale. Dacă mă definesc printr-un gen de scrieri, acestea sunt cărţile, eseurile şi articolele de specialitate. Ultima carte (Humanitas, 2010) este despre Constituţia Statelor Unite. Un articol pe care l-am publicat recent, la CEU Press, tratează, pe baza notelor din arhive, subiectul întâlnirilor lui Ceauşescu cu de Gaulle şi cu liderii cehoslovaci, în contexul mişcărilor din 1968. O spun pentru că unii cred că am fost "jurnalist". Este o meserie onorantă, însă eu nu am fost niciodată angajat la vreun ziar. Sunt conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, unde ţin cursuri de istorie a ideilor politice şi teorii ale democraţiei. În programul de Master ţin un curs despre conexiunea dintre literatura de călătorie şi teoriile politice ale secolelor XVII-XVIII. Majoritatea cursurilor le ţin în engleză, facultatea noastră având module şi de limbă română şi franceză. Unele dintre tezele supervizate de mine au subiecte din domeniul relaţiilor internaţionale şi al politicii comparate.

Văzând comentariile dure de la diverse talk-show-uri v-aţi simţit linşat? Este foarte puţină informaţie utilă în unele "talk-show-uri", aşa că este posibil să nu fi văzut bine despre ce este vorba. Cred că o presă corectă, nu una de scandal, este esenţială într-o societate decentă.

Cât de diplomat puteţi fi cu cei care vă înjură? Diplomatic este să eviţi să circuli pe acelaşi trotuar cu ei. Cred că prin ceea ce fac, profesional vorbind, nu avem şanse să ne întâlnim oricum.

Dar lui Titus Corlăţean care a contestat numirea şi spune că este o numire politică? Vă mulţumesc pentru întrebare, însă nu doresc să intru în nici un fel de polemică politică.

V-aţi făcut doctoratul la Helsinki.... Aţi dorit să ajungeţi în Finlanda? În Finlanda, unde am locuit aproape doi ani, am devenit docent (dosentti, în finlandeză). Este un titlu post-doctoral, similar Privatdozent-ului german. De câţiva ani ţin cursuri de filozofie politică şi morală la Universitatea din Helsinki pe teme precum teoria contractului social. Universitatea este foarte bine cotată, devansând în ultimul clasament universităţi foarte prestigioase precum Freiburg, Geneva sau Leiden. Competiţia este binevenită în acest domeniu. "Mă amuză să întâlnesc din nou referinţa la "canibalism". Am publicat o carte, despre istoria teoriilor despre antropofagie."

"În Finlanda, am locuit aproa pe doi ani. Am devenit docent (dosentti, în finlandeză). Este un titlu post-doctoral, similar Privatdozentului german." CĂTĂLIN AVRAMESCU