Venerabilii domni Neagu Djuvara şi Mihai Şora au fost convocaţi de urgenţă la Cotroceni. Nu pentru ca preşedintele să le arate cum se face o criză la vezica imobiliară, ci spre a fi decoraţi cu ordinul „Steaua României”, cea mai înaltă distincţie a statului român.
Adică, printr-un gest cât se poate de legitim şi de normal, aşezarea acestor două mari personalităţi în Pantheonul culturii româneşti. Gest de care preşedinţia nu s-ar fi sinchisit, dacă cei doi n-ar fi îndrăznit să atingă cu degetele Timpului bolta celor o sută de ani de viaţă. Toate bune şi frumoase, numai că unii năvalnici specialişti în firitiseli şi trombonişti – care fac parte din galeria şleampătă plină de linguşitori de meserie – acreditează ideea că „binomul” de 200 de ani a fost decorat strict la ambâţul personal al lui Klaus Iohannis. Şi, drept urmare, s-au grăbit să-şi depună bălosul sentiment de iubire pe manşeta bonului de intrare la orice bal de la Palat.
Or, nimic mai fals! Domnii Djuvara şi Şora – care înseamnă Istoria şi Filosofia (cu majuscule!) – au fost recompensaţi de Patrie. De ţară. De România, nu de preşedinte. Klaus Iohannis, în devălmăşia sa, poate cel mult să-şi decoreze casa din Miami, aidoma reşedinţei Vila Lac 3. Sau să-şi împodobească şaua de la bicicletă cu o salbă din boabe de slănină, luate drept perle. Pe scurt, chiriaşul de la Cotroceni nu poate fi sinonim decât cu o trecătoare iubire pentru un ins anonim. Patria însă reprezintă perenitatea, durabilul. Nu vremelnicia şi efemerul.
La Paris, le Panthéon are scris pe fronton : „Aux grands hommes la Patrie reconnaissante”. Iar nu „preşedintele i-a dat o medalie lui…” să zicem Napoleon Bonaparte!
Recomandările noastre
