Dependenţa psihică de pastile

Dependenţa psihică de pastile

Tratamentul îndelungat şi necontrolat cu anumite medicamente poate provoca dependenţa psihică de ele. Pseudo-bolnavii se pot "dezvăţa" cu multă voinţă.

Dependenţa de medicamente descrie nevoia acută de administrare a unor pastile pentru o perioadă lungă de timp. Dependenţa poate fi organică (corpul cere acea substanţă pentru a evita simptomele neplăcute ale sindromului de abstinenţă), dar şi psihică, atunci când creierul transmite senzaţia că fără acel medicament nu poate rezista, caz în care apare şi o puternică stare depresivă.

"În urma unor studii pe mai multe tipuri de medicamente, nu numai cele psihotrope (droguri, în special), s-a constatat că există substanţe care se metabolizează precum apa şi care provoacă dependenţă fizică. Dependenţa psihică, în schimb, e o boală în sine, ca şi cea de alcool, droguri, sex etc. şi are la bază obişnuinţa, ritualul, repetabilitatea acţiunilor, de care bolnavul nu se poate detaşa", explică psihoterapeutul Alina Zevedei.

Depresia şi rudele dependente, factori de risc

Ne puteți urmări și pe Google News

Nu se poate vorbi despre apetenţa dependenţilor pentru anumite categorii de medicamente. "Există persoane care au un comportament abuziv şi faţă de aspirină, care din punct de vedere chimic nu dă dependenţă", exemplifică psihoterapeutul Zevedei. Dependentul ajunge să creadă că orice stare de disconfort e cauzată de neadministrarea substanţei respective.

Deşi nu se cunosc cauzele clare ale afecţiunii, specialiştii spun că anumiţi factori de risc trebuie luaţi în considerare: istoricul familial de dependenţe, anxietatea, lipsa vieţii sociale, automedicaţia. Acestora li se adaugă reclama exagerată la anumite medicamente.

"Persoanele cu istoric în familie sunt predispuse la dependenţă. Copilul, tânărul, ulterior adultul deprinde obiceiurile părinţilor, calea uşoră de rezolvare a problemelor, pe care o consideră corectă", adaugă psihoterapeutul. "Obsesia" duce în timp la scăderea imunităţii, apariţia dezechilibrelor hormonale, "erodarea" sistemului nervos, declanşarea unor simptome fizice şi psihice, ca hipertensiune, boli hepatice şi hemoragii, precum şi la scăderea puterii de concentrare.

Dependenţii sunt în general caractere aparent puternice, dar în esenţă persoane slabe, înclinate spre singurătate. Au ritualuri adânc încetăţenite, în afara cărora nu concep viaţa. "Prin terapie însă se încearcă supravieţuirea lui în afara acestor ritualuri, conştientizarea că nu există niciun pericol de îndată ce renunţă la medicamente", explică Alina Zevedei.

Cum se tratează

Tratamentul diferă de la caz la caz. Dacă dependenţa psihică e însoţită şi de una fizică, iniţial se va trata dependenţa fizică, lucru mai uşor de făcut. Umătorul pas este reperarea cauzei care a declanşat dependenţa psihică.

Odată descoperită, trebuie construite "strategii" care să permită o bună gestionare a impulsurilor. "Învăţul are şi dezvăţ. Prin terapie comportamentală, psihanaliză sau prin reducerea frecvenţei de administrare a medicamentului se încearcă înlăturarea iluziei că substanţa respectivă îl ajută să trăiască. E important ca pacientul să le accepte, să accepte că are o problemă pe care trebuie s-o remedieze", explică Radu Braga, cercetător în neuroştiinţe la UMF "Carol Davila" din Bucureşti.

Există însă şi medicamente care creează de pendenţă în mod obiectiv: antidepresivele, somniferele, practic orice tratament administrat pe termen lung cu care organsimul ajunge să se obişnuiască şi care nu-şi mai fac efectul, caz în care "se impune" creşterea dozei.

"Există persoane care la cea mai simplă răceală iau antibioticele cele mai puternice, îşi scad singuri imunitatea, iar în momentul unei răceli puternice vor avea nevoie de o dozăşoc de antibiotic. În acest caz, suferă ficatul, rinichii etc.", atrage atenţia Radu Braga.

"Există persoane care au un comportament abuziv şi faţă de aspirină, care din punct de vedere chimic nu dă dependenţă.", ALINA ZEVEDEI, psihoterapeut

UTIL

Cinci soluţii de prevenire a adicţiei

  • Evitaţă să vă trataţi singuri cu medicamente despre care aţi auzit că sunt bune.
  • Nu urmaţi un tratament mai mult de zece zile, cu excepţia cazului în care a fost dat de medic.
  • Nu renunţaţi brusc la medicamentele pe care le luaţi de multă vreme, ci treptat.
  • Citiţi cu atenţie prospectul şi urmaţi întocmai instrucţiunile.
  • Evitaţi preparatele care conţin narcoleptice, opiacee, benzodiazepine. Acţionează la nivelul sistemului nervos central şi dau dependenţă.