Opoziţia îşi leagă toate speranţele în legătură cu guvernarea de trădarea maghiarilor. Iată câteva raţiuni pentru care e de aşteptat ca formaţiunea lui Marko Bela să nu rupă majoritatea cu PDL.

Trecerea UDMR în opoziţie ar însemna, pe termen scurt şi mediu, pierderea beneficiilor aferente guvernării. Maghiarilor li se propune în schimb un proiect de revenire la putere în formula propusă de opoziţie. Această variantă vine cu costuri politice şi financiare generate de trei campanii electorale şi fără garanţia unor beneficii suplimentare. Asta face ca, dacă guvernul PDL nu se prăbuşeşte de la sine, UDMR să nu iasă de la guvernare. Iată care sunt argumentele:

1. UDMR nu are motive de nemulţumire

Până acum principalele solicitări au fost satisfăcute de PDL, partenerul de guvernare. Au obţinut Legea Educaţiei cu dreptul de a studia istoria şi geografia în maghiară.

Pe de altă parte, Uniunea a primit fonduri pentru administraţia locală în cota "cuvenită" unui partid de guvernare.

În general, UDMR a avut un comportament politic raţional. Liderii şi-au urmărit interesele proprii, dar şi pe cele de grup. Unul dintre acestea este conservarea electoratului. Concurenţa radicalilor lui Laszlo Tokes, sprijiniţi de la Budapesta de premierul Viktor Orban, liderul FIDESZ, pune UDMR în faţa scindării electoratului maghiar şi, implicit, a riscului de a nu intra în parlament. Această presiune face Uniunea să fie interesată de avantajele prezenţei la guvernare.

2. Costurile ieşirii de la guvernare ar fi mari pentru Uniune

Trecerea în opoziţie ar obliga UDMR la angrenarea într-un lung şi costisitor proces de revenire la putere. Asta ar presupune, alături de PSD, PNL şi PC, demararea procedurilor pentru demiterea guvernului, negocieri pentru forţarea instaurării unui cabinet al noii majorităţi, iar în caz de blocaj ar urma suspendarea şi demiterea preşedintelui. Deci un referendum şi, eventual, alegeri prezidenţiale anticipate. Apoi, chiar alegeri parlamentare anticipate. Asta înseamnă trei campanii electorale care trebuie finanţate. Totul într-un singur an, în care blocajul politic ar fi total, iar UDMR ar fi identificată ca generator de crize politice.

3. Câştigurile ar fi mici

"Argumentele" prin care şi opoziţia încearcă să aducă UDMR de partea ei - "dacă nu veniţi acum, în 2012 nu vă mai primim" -, exprimate recent şi de Adrian Năstase, nu au niciun impact persuasiv. De ce? În primul rând, dacă, în 2012, Alianţa PSD-PNL+PC va fi în poziţia să facă un guvern şi va avea nevoie de UDMR, atunci va fi chemată.

Pe de altă parte, dacă, la următoarele alegeri, alianţa PSD-PNL+ PC va obţine peste 50% din voturi şi va face guvernul, UDMR va rămâne pe margine. Fie că se alătură acum opoziţiei, fie că nu. Pentru UDMR, potenţialul de negociere ar fi minim într-o guvernare alături de o alianţă PSD-PNL+PC care ar obţine peste 50% din voturi. Cum majoritatea n-ar mai depinde de voturile din parlament ale maghiarilor, Uniunea ar avea un rol decorativ. În această situaţie, ar fi imposibil să mai obţină concesii de ordinul celor obţinute acum când majoritatea guvernamentală depinde de UDMR.

În concluzie, Uniunea, dacă rămâne acum la guvernare, nu pierde şi nu câştigă nimic în plus din ceea ce ar pierde sau ar câştiga în 2012.

4. UDMR este loială puterii

Istoria participării aproape neîntrerupte în toate coaliţiile guvernamentale din ultimii 14 ani demonstrează că UDMR are un comportament loial puterii. UDMR te ameninţă, te şantajează, te jupoaie, dar nu te trădează. Dacă ai făcut o înţelegere, aceasta o va respecta până la capăt dacă şi tu îi respecţi partea negociată. A stat cu CDR până la sfârşitul mandatului, în ciuda crizelor şi schimbării a trei premieri; a stat, după alegerile din 2000, cu PSD; şi a stat cu guvernul Tăriceanu din 2004 până la final, chiar dacă mai avea doar 20% susţinere parlamentară.

Acest comportament a construit o reputaţie de actor politic pe care te poţi baza şi care nu te lasă la mijlocul drumului. E o calitate pentru care UDMR rămâne un partener interesant pentru o alianţă politică. Asta nu împiedică Uniunea ca, la finalul înţelegerii, să negocieze cu forţa politică alternativă. Dar asta doar atunci când forţa politică devine realmente alternativă. Nu când este o virtualitate cum e în acest moment alianţa opoziţiei.

Dacă ar trăda odată, cota UDMR la viitoarele parteneriate ar scădea drastic. Ar deveni asemeni partidului lui Dan Voiculescu, un actor politic oportunist.