De ce e Tudose mai tare ca Nadia?

Pentru că stă în șpagat de trei săptămâni. De când l-au uns premier, pesediștii din monolit - Constituția oricărui partid pe persoană fizică – sunt spectatori.

 Și asta deoarece Mihai Tudose reușește o performanță rară. În timp ce cară pumni filosofiei economice a PSD, redusă, de două decenii de împliniri mărețe, la o miuță fiscală, premierul mângâie partidul pe botic și-i transformă bosumflarea în tril. Firește, știe că Dragnea nuși permite un nou Grindeanu, deci îndrăznește să fie premier.

Alba-neagra cu impozitul pe cifra de afaceri e doar ultima dovadă. Tudose și-a luat funcția în serios și a anunțat, după întâlnirile de la Bruxelles, că simulările sunt albastre, deci pas! Prins de jurnaliști în bătaia farurilor, șeful său politic, Liviu Dragnea, a avut de ales: ori afirmă că Tudose a vorbit prostii, ori afirmă că n-a vorbit prostii. Dar cum să-și înghită limba dând senzația că el este, încă, șeful? Deci a temporizat: ne vom întâlni în Coaliție și vom analiza. Evenimentul s-a produs, iar ALDE probabil și-a adus aminte că este un partid liberal. Așadar impozitul nu se aplică! Nu vă luați după afirmațiile lui Dragnea privind existența, deja, a unei taxe pe volumul afacerilor, căci nu aici era bătaia, ci la companiile mari, unde Comisia Europeană are reguli stricte.

Din informațiile mele, mica victorie a lui Tudose a generat în PSD niște crize de nervi. Și asta deoarece în politică, evaluările sunt de două feluri: economice și politice. Naiv, Tudose s-a bazat pe prima, dar ce să vezi? Pentru bazinul electoral al celui mai gras partid (singurul reper al lui Dragnea) simulările economice valorează cât o ceapă degerată. Toate „reformele” au reverberații în cortexul colectiv, deci a anunța o taxă pe cifra de afaceri a gâdilat bine urechea captivilor. Analizele se fac astfel: câți absolvenți de școală primară avem, câți de facultate, câți șomeri, câți pensionari? Câți dintre pensionari au lucrat la Colectiv, câți în fabrică, câți la catedră? Și în funcție de răspunsuri se lansează mesajul.

Guvern Trump. Pe cine a ales pentru roluri cheie: Elon Musk, Vivek Ramaswamy, Marco Rubio. Cine va conduce CIA și noul ambasador în Israel

Trump, mutare surpriză. A nominalizat Secretar al Apărării un veteran, dur cu Europa și China. Declarații tranșante privind războiul din Ucraina

Care este frustrarea cea mai mare a electoratului larg al PSD? Faptul că privește la televizor cum unii au făcut averi după revoluție, cum de la un butic au ajuns la fabrici și uzine pe care le-au transformat în malluri, cum pun pe facebook poze de la Tropice etc. Marile averi reprezintă dușmanul, deci nevoia de justiție socială, pe care electoratul de bază o înțelege haiducește – să luăm de la bogați și să dăm la săraci – este marota cu care PSD s-a jucat mereu. „Moșierii” lui Ion Iliescu trebuie vânați și stârpiți în continuare, dacă se poate de mici. Așadar inducerea în public a sentimentului acestui tip de justiție e o prăjitură de care nu se va lipsi niciodată.

În paralel, Dragnea așterne periodic sare pe coada multinaționalelor, sau mă rog, a corporațiilor, adică a străinilor care ne-au cumpărat țara. Ca și când ar fi luat-o cu japca, nu lear fi fost pusă la picioare de către falangele oligarhiei politice de ocazie! Știu ce argument folosesc pentru a se apăra: ne-au forțat să vindem, altfel nu ne primeau în UE, NATO etc. Sunt niște brașoave! Uniunea Europeană avea nevoie de România în orice condiții, căci nu dorea să producă pe stoc, iar NATO, în lumina ajustării viziunii asupra amenințărilor globale, trebuia să-și întărească flancul cât mai aproape de Urali și de Orientul Mijlociu.

Dacă textul cu corporațiile ar fi fost pe bune, Dragnea ar fi găsit timp în ultimii ani, când nu i-a fost deranjată freza decât de Cioloș, să negocieze redevențele sau să implementeze legislația privind impozitarea multinaționalelor în țara unde fac profit. Dar se limitează să vorbească, căci o face pentru electorat. Cu un PSD sub 25% este pierdut! Și vin prezidențialele!

Revenind la Tudose, mica sa demonstrație de forță este, deocamdată, știrbă, deoarece politrucii PSD nu au renunțat la taxa de solidaritate. Nu puteau, căci are ca destinatar emoțional același bazin electoral. Care bazin nu are timp, resurse să priceapă că în capitalism, pentru performanță ești recompensat, nu pedepsit. Chiaburii trebuie să moară, căci de aia a făcut Armata Roșie sacrificii la Videle!

Ce s-a întâmplat la PSD? O nouă temporizare. Tudose a aflat că îngrijorările ca România să nu repete scenariul grecesc sunt reale. Cifrele UE s-au pupat cu cifrele finanțiștilor săi, neacaparați total de doctrina stângistă. Iar Dragnea a înțeles: în această etapă nu se poate pune de-a curmezișul UE. Corina a deblocat niște bani, iar clienții sunt flămânzi!