Intotdeauna, de cand ma stiu, am plecat de la premisa ca, structural, omul este bun, dar "pusi" la gramada, oamenii sunt rai.
Luata la „purecat“, aceasta gandire a mea nu are prea multi sorti de izbanda, insa, in ciuda acestui fapt, voi incerca sa ma explic. Ieri, duminica, atunci cand parte a concetatenilor mei era prezenta la biserica, o alta la bucatarie, iar o alta la te miri ce activitati persuasive, eu m-am asezat in fata calculatorului si am inceput sa „deretic“, intr-un editorial, unul dintre subiectele ziarului nostru de luni.
Eram aproape gata cand s-a luat curentul..., iar munca mea s-a dus pe apa Sambetei, pentru ca nu salvasem textul. Normalul anormalului in care traim imi soptea la ureche, cu o voce inecata in ranjetul imaginar: ai uitat ca trebuie sa salvezi textul din minut in minut? In ast timp, ii raspundeam plin de furie: nu, nu am uitat, dar eram concentrat la subiectul pe care-l opinam!“.
Dupa intreruperea curentului am iesit afara si m-am adresat celor doi reprezentanti ai Enel-ului, pe care i-am intrebat ce se intampla, ca s-a luat curentul fara sa fim anuntati. Senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, unul dintre cei doi imi raspunde -e drept, pe un ton civilizat-: „doar un minut, facem ceva verificari!“.
Dar, dom’le, mi-ati aruncat la gunoi munca de astazi“, continuu eu. „Un minut, si gata, vine curentu’“, spune linistit „omul“ de la Enel. E drept, curentul a revenit, omul s-a urcat in masina si... dus a fost. Iar eu, m-am reapucat de lucru, schimband, evident, subiectul pe care-l scrisesem inainte de a ramane fara curent electric.
Acelasi lucru se repeta destul de des, nu doar in relatia cu Enel, ci si in cea cu ceilalti mastodonti, in general „monopolisti“, care au aceeasi atitudine de dispret fata de cetatean, ca si pe vremea odiosului. Contractele noastre cu cei de la telefonia mobila se schimba cum vrea muschiul lor (vezi trecerea recenta a contractelor de la dolari la euro), cu cei de la gaz, asijderea, (apropos, iar creste pretul), cu cei de la apa, aidoma s.a.m.d.
Cand ai ocazia sa vorbesti cu unul dintre angajatii mastodontilor, indiferent de functia pe care o ocupa, constati ca omul e plin de buna-credinta, ca-ti da dreptate si ca, uneori, infiereaza sistemul din care face parte, precum si pe cei care-l conduc. Imediat, insa, ce intri in sistem, cerand socoteala institutiei cu pricina, iar raspunsul vine, cel mai adesea, dupa o consultare intre mai multi oameni ai „locului“, te trezesti pus in situatia de „infrant“, lucru care te face sa constati ca oamenii pusi la gramada, structural nu mai sunt buni, ci doar executanti interesati.
Daca aruncam o privire pe materialul de la Hunedoara, unde praful „produs“ de doua fabrici este la el acasa, in timp alesii locali si sefii de la Mediu se fac ca „ploua“, vad inca o data impostura „oamenilor gramada“, a institutiilor care-i determina sa se prostitueze oricand si oriunde o cere interesu’. Asta, in timp ce un simplu cetatean al urbei a demonstrat cu un efort minim, de scurta durata si deloc costisitor ca orasul este poluat la greu.
Inca odata mi s-a confirmat crezul, conform caruia, structural, omul este bun, dar „pusi“ la gramada (institutionalizati), oamenii sunt rai.
Recomandările noastre
