Miri. Sursa foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
În Biserica Ortodoxă Română (BOR), căsătoria este privită ca o taină sfântă, o legătură binecuvântată care unește pe viață bărbatul și femeia. În realitatea de astăzi, unde divorțul devine tot mai frecvent, a doua și a treia cununie primesc o binecuvântare specială din partea Bisericii. Cei care fac acest pas trebuie să țină cont de îndrumarea preotului și să înțeleagă pe deplin responsabilitățile vieții de familie. În exclusivitate pentru EVZ, părintele Dorin Cristea a vorbit despre regulile care se aplică în cazul celor care se recăsătoresc.
Cum vedeau Sfinții Părinți recăsătoria
Sfântul Vasile cel Mare a rânduit ca tinerii aflați la a doua căsătorie să fie opriți de la Sfânta Împărtășanie pentru un timp, iar pentru cei ajunși la a treia legătură, canonul era și mai aspru. Sfântul Teodor Studitul, la rândul său, spunea că mirilor de la a doua cununie nu li se mai pun cununile pe cap, ci doar pe umeri – semn că nu se mai află în plinătatea Sfintei Taine.
Apostolul Pavel îngăduia recăsătoria doar văduvilor, pentru a-i feri de păcat, iar Sfântul Ioan Gură de Aur considera văduvia trăită cu credință mai înaltă decât o nouă căsătorie. El atrăgea atenția și asupra riscurilor pe care le aduce o a doua căsnicie: gelozii, suspiciuni și tensiuni care pot umbri liniștea familiei.
Divorțul și poziția Bisericii despre căsătorie
Biserica tolerează divorțul în cazurile în care familia este destrămată. Adulterul, conflictele constante sau lipsa credinței duc frecvent la o ruptură iremediabilă între partenerii de viață. Conform statisticilor, majoritatea căsniciilor se destramă după primii trei ani de divorț.
Mireasă. Sursa foto: Freepik
Pentru a le oferi credincioșilor posibilitatea de a trăi în rânduială alături de noul partener de viață, Biserica permite a doua sau chiar a treia căsătorie, însă cu epitimii și slujbe speciale. Chiar dacă slujba celei de-a doua sau a treia cununii păstrează elemente importante ale primei căsătorii, precum rugăciunea pentru Duhul Sfânt și unirea mâinilor mirilor, aceasta este simplificată și are un caracter penitențial. Din această cauză, mulți teologi o văd mai degrabă ca pe o binecuvântare decât ca pe o adevărată Taină, destinată celor care nu au rămas în prima familie.
„A doua cununie nu mai e considerată taină, ci o binecuvântare, pentru că s-a epuizat taina după prima cununie. S-a epuizat în sensul că a încetat legătura de dragoste. Fiecare Taină are o materie: dacă vorbim de Botez, materia este apa, mirungerea și Marele Mir, apoi, la Taina Sfintei Împărtășanii, materia este pâinea și vinul.
La Taina Cununiei, materia este dragostea. În momentul în care acest element esențial se epuizează, se ajunge la acea separare oficializată în termenul de divorț. Ceea ce reprezintă, de fapt, finalitatea dragostei dintre cei doi”, ne-a spus părintele.
Rânduieli și obligații pentru preoți. Ce trebuie să știe credincioșii despre căsătorie
Prima căsătorie rămâne, în ochii Bisericii, adevărata și deplina Taină a Cununiei. Cele care urmează sunt privite ca o pogorământ, adică o concesie făcută slăbiciunii omenești. Biserica nu încurajează recăsătoria, dar nici nu îi abandonează pe credincioși, ci le oferă binecuvântare și sprijin pentru a-și continua drumul vieții în credință.
„Divorțul bisericesc reprezintă o constatare a încetării dragostei dintre cei doi. De la divorțul bisericesc se face a doua cununie, care, după părerea multor liturgiști, nu mai are caracter de taină, pentru că și rugăciunile care compun rânduiala celei de-a doua cununii au mai mult un caracter penitențial. Nu mai sunt rugăciuni care invocă darurile lui Dumnezeu peste cei care vor forma o familie, ci o recunoaștere a neputinței și a nereușitei lor din prima cununie”, adaugă el.
Miri. Sursa foto: Freepik
În funcție de modul în care privesc această etapă a vieții lor, mirii aflați la a doua căsătorie pot fi privați pentru o perioadă de împărtășirea cu Sfintele Taine.
„Textul celei de-a doua cununii este identic cu textul celei de-a treia cununii. Nu sunt slujbe separate. Au același caracter penitențial, prin care mirii își recunosc public neputința de a-și duce văduvia sau neputințele trupului. Pot fi privați o perioadă de împărtășirea cu Sfintele Taine, în funcție de starea lor sufletească și de modul în care privesc păcatul de a nu fi putut păstra o viață de familie curată, care să îi ducă în Împărăția Cerurilor”, a continuat părintele.
Ce se întâmplă când ambii miri se află la a doua cununie
Dacă ambii soți se află la a doua căsătorie, fiecare caz este analizat separat. După obținerea divorțului religios, episcopul poate acorda o dispensă pentru oficierea celei de-a doua cununii, ținând cont de circumstanțele fiecărei situații.
„Există cazuri în care doar unul dintre cei doi ajunge la a doua cununie. Când se ajunge în această situație, zice rânduiala din Molitfelnic, pentru vrednicia părții care nu a mai fost căsătorită, la prima căsătorie să se pună totuși cununiile pentru partea care nu a mai beneficiat de cununie până în acel moment. Când amândoi sunt la a doua cununie, se face o analiză. În urma acordării divorțului bisericesc, se acordă o dispensă pentru a se putea sluji a doua cununie. Se analizează cazul fiecăruia în parte”, mai spune părintele.
Adulterul, singurul argument pentru care Biserica Ortodoxă acceptă divorțul
A treia căsătorie apare foarte rar, iar Biserica analizează cu atenție motivele care au condus la divorțul civil înainte de a binecuvânta o nouă cununie. Adulterul este singurul motiv recunoscut de Biserica Ortodoxă pentru aprobarea divorțului religios și civil, explică părintele: În astfel de situații, episcopul poate acorda dispensa necesară pentru oficierea noii căsătorii.
„Sunt cazuri cu totul excepționale să se ajungă la a treia cununie. Foarte rare. Biserica trebuie să accepte argumentele care i-au adus pe cei doi la divorț civil. Bunăoară, adulterul este singurul motiv pentru care Biserica Ortodoxă acceptă divorțul bisericesc și cel civil. În urma acestuia, episcopul locului poate da dispensa necesară”, mai arată părintele Cristea.
Dincolo de aceste rânduieli bisericești, preotul amintește că divorțul reprezintă trădarea legământului făcut de cei doi soți în fața lui Dumnezeu.
„Până la urmă, divorțul reprezintă trădarea unui legământ care s-a făcut odată cu Taina Cununiei, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie. Preotul spune: „Ați săvârșit jurământ că veți păzi legătura dragostei și a unirii dintre voi sfântă, curată, neîntreruptă, făcând ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și oamenilor”, a încheiat părintele.
