Potrivit unui studiu al Reporters sans frontieres, realizat în 90 de țări, peste 40% din cazurile de cenzură apar la momentul vânzării, un fenomen care solicită vigilență, avertizează ONG-ul.

„Atâta timp cât nu a ajuns în mâinile cititorului său, un ziar rămâne vulnerabil – iar imaginația prădătorilor este infinită. Cumpărarea masivă de tiraje, confiscarea edițiilor în chioșcuri și în tipografii, piratarea conținutului, taxe vamale inacceptabile, lipsa de materii prime esențiale precum hârtia „, listează RSF aceste amenințări, într-un raport publicat luni, scrie Le Figaro.

RSF citează, ca exemplu, confiscarea în vamă a unui număr întreg al săptămânalului Jeune Afrique din 2017 în Togo. Sau retragerea de la vânzare în vederea arderii, a tuturor exemplarelor săptămânalului guvernamental Ebano din Guineea Ecuatorială, în urma unui articol incomod pentru putere.

Sunt identificate și alte tehnici mai insidioase, cum ar fi cerința, în Polonia, adresată jurnaliștilor de a expune „proactiv” și „vizibil” titlurile pro-guvernamentale, „un mod foarte eficient de a face ca ziarele independente să ie invizibile la punctele de vânzare”, denunță RSF.

În Franța, RSF citează cazul unui chioșcar forțat de susținătorii președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, să scoată, anul trecut, un afiș cu prima pagină a săptămânalului Le Point care întreba: Dictatorul, până unde va merge Erdogan?”

Mai recent, în martie 2019, RSF reamintește că la Paris au fost arse șapte chioșcuri, în marja unei manifestații a „vestelor galbene”.

RSF denunță și bariere care afectează fluxul de hârtie și cerneluri către tipografiile din unele țări.
În privința cifrelor, RSF a anchetat profesioniști în domeniul informațiilor și distribuției din peste 90 de țări și a constatat că 68% dintre respondenți spun că guvernele provoacă bariere care încetinesc și chiar blochează răspândirea informațiilor

Deloc surprinzător, cele mai cenzurate subiecte sunt cele care tratează informații politice și financiare, inclusiv corupția.

RSF compilează o listă de recomandări către state, cum ar fi „garantarea securității fizice a editorilor, tipografiilor, distribuitorilor și furnizorilor de presă” sau „definirea unui delict de obstrucție a circulației presei”.

Te-ar putea interesa și: