Căci dacă nu ar fi, nu s-ar povesti. Şi mai ales cine să povestească? Cum cine? Cristian Tudor Popescu, omul care în ultima vreme îşi schimbă ochelarii mai des decât papucii, filosoful, jurnalistul, scriitorul, criticul de film, poetul, tenismenul, şi Doamne, câte şi mai câte.

Dacă nu i-ar plăcea atît de mult să se audă, l-am crede. Cine ar fi crezut că omul capabil să emită "judecăţi" şi să îngroape capete prin puterea cuvântului va ajunge la stadiul de a se...alinta graseiat, de a râde mânzeşte şi uşor potcovit de laudele celor care nu numai că doresc să îi stoarcă declaraţii belicoase, dar chiar îl ajută să se dea în  stamba de divă. Zilele acestea, CTP ne-a vorbit la  emisiunea "Secvenţial" de pe Antena 3 despre Băsescu. Nimic nou. Doar că Adrian Ursu l-a provocat la o asemenea discuţie. Putea să revină la ceea ce a fost. Adică CTP-ul acela fără vedetisme. Nici vorbă. Atât i-a trebuit. Ochii au început să îi strălucească, faţa i s-a "deschis" ca sub luminile rampei. Şi a început să vorbească. "La fiecare diminutiv pe care îl foloseşte, la fiecare hăhăit, la fiecare nuanţă pe care o introduce în discurs, este un propagandist de clasă, de talent. Este foarte cinic, foarte rece, foarte calculat". La prima vedere se putea crede că vorbeşte chiar despre acest nou CTP, cu sclipirea în priviri şi ochelarii futurişti în dotare. Dar nu, vorbea despre Băsescu. Foarte bine, i-a făcut un serviciu. Domnul cu pricina nici nu mai are nevoie de consilieri de imagine. "Dincolo de activitatea politică a domniei sale, care poate fi analizată separat, dacă este să facem o fotografie, o analiză a procedeelor domnului Băsescu, procedee de manipulare şi propagandă, atunci chiar avem mult, mult de lucru". Domnu' Moromete, pardon, domnu' CTP-u, tocmai de acest lucru are nevoie Băsescu. Să aveţi mult de lucru. Să nu vă opriţi niciodată. Mai ales acum...