Ieri, 11 oameni au demisionat din TVR. Spre fericirea lor şi a colegilor care-au răsuflat mai uşuraţi cu gândul la restructurări. Nu regretă nimeni că pleacă, firesc, cei mai capabili.
În proiectul de redresare, gândit de-un un om care a păgubit instituţia pe care acum vrea s-o salveze şi semnat cu largheţe de managerul care se califică la locul de muncă, viitorul nu există. De la înăţimea rating-ului de 0,.....% , fără producţii propriii şi fără achiziţii, TVR nu mai are ce pierde. Nu suntem primii care s-au trezit cu o televiziune-problemă în braţe. În două decenii însă, nimeni nu s-a simţit vinovat că n-a putut s-o facă să funcţioneze. În criză, soarta televiziunilor publice a fost o provocare pentru toţi europenii. În Ungaria, după ce parlamentarii socialişti şi cei din opoziţie s-au înţeles pentru a tăia finanţarea televiziunii publice, acum, cu două birouri, personal puţin şi un buget redus, Magyar Televisio cumpără de pe piaţă conţinut. Şi polonezii îşi caută, la sfârşit de 2012, drumul. Televiziunea publică face disponibilizări şi nu mai are bani pentru transmiterea meciurilor de fotbal, a programelor pentru copii şi a evenimentelor culturale. Mai mult, vor să reducă cu 300 numărul angajaţilor. În TVP lucrează 3.600 de oameni, dar populaţia Poloniei e de două ori cât a României, iar PIB-ul aproape triplu. În ceea ce priveşte televiziunea belgiană, aceasta tocmai a achiziţionat formatul "The Voices". Oare cu Săftoiu la ce o să ne uităm?
Recomandările noastre
