Într-o lume digitalizată, siliconată, rotunjită artificial la buze, cu sisteme de sunet surround în suflet, aproape că nu se mai înţelege sensul real al cuvântului "monden".

Nu se mai ştie exact dacă se ascunde undeva printre trenduri afişate pe stradă "live" sau la televizor. Iar oraşul, Bucureştiul acesta departe de a fi mare şi totodată departe de a fi mic (mai ales micul Paris), este al celor care se trezesc târziu. Care ies pe străzile lui de o eleganţă şleampătă, anorexică, numai pentru desfătarea unor simţuri feudale. Dimineaţa pentru ei înseamnă prânzul petrecut la o cafenea la modă, vorbitul la telefon, afişarea maşinilor ultimul răcnet, fâlfâitul prin magazine de firmă. Este extraordinar cât de bogată-săracă este Capitala. Suntem undeva între Bucureştiul levantin şi cel franţuzit, cu şalvarii şi diplomaţia de salon curgându-ne alene prin vene, alături de Lache şi Mache. Fantoma Bucureşti este cu năbădăi, guvernează fâlfâitul fustelor spumă de lână, cumpărate direct din vitrină peste fesul cerşetorului din colţ, care culmea) fes este umilitor de întâmplător la modă. Monden? Poate doar un motiv care merge pe autopropulsia străduinţei impudice de a ţine pasul cu ceilalţi. Cool...