Jurnalistul Cornel Nistorescu a ajuns în 1983 în echipa revistei Flacara, condusă de Adrian Păunescu. Nu au fost prieteni, dar au rezonat întotdeauna jurnalistic, spune azi Nistorescu. Succesul revistei a fost, în totalitate, meritul lui Păunescu, iar după plecarea acestuia din funcţia de redactor şef, revista nu a mai avut aceeasi sclipire, adaugă Cornel Nistorescu.

Adrian Păunescu a fost destituit dupa tragedia de la Ploieşti, moment de care se leagă, de altfel, şi episodul interzicerii Cenaclului Flacăra. Cu privire la ce s-a întâmplat atunci circulă mai multe variante. Adevărul nu a fost stabilit cu exactitate, mai ales ca autorităţile comuniste au trecut sub tăcere incidentul. Cert este ca pe 15 iunie 1985, în tribunele stadionului Petrolul se înghesuiau miile de oameni veniţi să participe la "Woodstock-ul românesc".

Cenaclul a început pe seară, la ora 18:00, dar a ţinut până noaptea târziu, cand a izbucnit o furtună. Unii susţin că Păunescu le-a cerut oamenilor să rămână în tribune, alţii spun că le-ar fi cerut să plece, dar ei au refuzat. Furtuna s-a intensificat, curentul electric a picat, iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au intrat în panică şi s-a iscat o busculadă teribilă din care au rezultat şase morţi şi mai mulţi răniţi. Unii spun ca destituirea lui Adrian Păunescu de la şefia revistei Flacăra în urma tragediei de la Ploieşti a fost doar un pretext şi că, în realitate, poetul a fost îndepărtat deoarece criticase puterea în anumite scrieri ale sale, cum ar fi poezia "Analfabeţilor", publicată în 1980 în revista pe care o conducea.

Prima revistă parţial liberă

"A existat un fenomen Păunescu, care a marcat România între 1970 şi 1986, atât ca literatură, cât şi ca jurnalistică. Poezia sa a fost una contestată, o parte contestată, şi o parte extrem de iubită. În schimb, în jurnalistică, Flacăra a fost o revistă în cea mai frumoasă continuare a presei româneşti interbelice. A fost, într-un fel, prima revista liberă - în mare parte liberă - din perioada comunistă. Abia cu Flacăra a reînceput în România publicistica socială, jurnalistica de investigaţii şi interviurile scăpărătoare.

Flacăra a fost o revistă care se termina în cateva ore din chioşcuri, una dintre puţinele reviste care, în anii comunismului, se tipărea în jumătate de million de exemplare, o revistă care a adunat în paginile ei toţi scriitorii români de prestigiu, dar şi jurnaliştii care au făcut epocă. Atât cat a fost el redactor şef al revistei. Acolo au lucrat Mihai Pelin, Adrian Dohotaru, Eugen Seceleanu, Ovidiu Ioaniţoia, Dorin Tudoran, Tudor Octavian, Aurel Mihailopol, pana la ultima generaţie, cu Radu G. Teposu sau Ion Zubaşcu. Era o instituţie de presă care, în multe situaţii, chiar a reuşit să mişte societatea românească. Revista aceasta este, indiscutabil, în partea ei bună, meritul lui Păunescu", spune jurnalistul Cornel Nistorescu.

"În partea bună a vieţii lui Păunescu trebuie inclus şi momentul de jurnalism"

"Într-o zi n-am mai vrut să lucrez la Scânteia Tineretului, pentru că mi-au dat să fac câteva articole la comandă, şi i-am zis lui Păunescu: "azi vin la Flacăra". Ştia cine sunt, nu eram începător, publicasem câteva cărţi deja. Nu ne-am înţeles niciodată foarte bine, dar am rezonat perfect în jurnalistică. Avea o faţă a personalităţii sale care te strivea dacă te apropiai de el. Era strivitor în viaţa privată.

Dar în partea bună a vieţii lui Păunescu trebuie inclus şi momentul de jurnalism, perioada Flacăra, alaturi de cele 100- 150 de poezii care ramân în literatură. Ramâne şi maculatură, dar nu e momentul să discutăm de maculatura literară a lui Adrian Păunescu şi nici despre concesiile politice nestructurate. Pe astea le va scutura timpul şi le vor judeca urmaşii.

"Refugiul politic nu i-a fost de bun augur"

Păcat că doar '90 Adrian Păunescu nu s-a mai regăsit, nici ca poet, nici ca jurnalist. După părerea mea, refugiul lui politic nu i-a fost de bun augur, deşi a făcut-o cu bune intenţii. N-ar fi făcut ceva în care să nu creadă. Perioada lui de glorie a fost cea pe care am spus-o. De la Flacăra a fost dat afară cu scandal, în 1985, iar revista nu a mai avut aceeaşi sclipire. Nu aş putea spune ce s-a întâmplat atunci. Eu am participat doar la şedinţa în care ni s-a comunicat că a fost destituit, printr-o decizie politică a Comitetului Central, în urma incidentului de la Ploieşti.

Flacăra deschidea drumuri

"Eu am mai ramăs la Flacăra încă cinci ani, dar revista nu a mai fost aceeaşi. Oricum, atunci s-a terminat jurnalistica lui Adrian Păunescu. El încercat apoi sa revină, a mai făcut şi o revistă, «Flacăra lui Adrian Păunescu», a făcut şi «Vremea» la un moment dat, «Totusi Iubirea», dar n-au avut impactul şi rezonanţa «Flăcării» care schimba primari, deschidea drumuri, susţinea descoperiri şi însemna enorm în societatea românească. Flacăra era singura presă de mare anvergură în România comunistă. Sigur, făcând anumite concesii, dar, cu concesiile înainte, a lăsat realitatea să inunde paginile revistei" concluzionează Cornel Nistorescu.