Social
Condimentul de 35.000 de euro kilogramul, cultivat într-un sat din România. Cum a ajuns un român să aibă 150.000 de plante
Cultură de șofran. Sursă foto: Unsplash
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Condimentul de 35.000 de euro kilogramul, cultivat într-un sat din România. Mircea Bronț, un român din județul Bihor care a muncit mai mulți ani în străinătate, a dezvoltat împreună cu familia o cultură de șofran, unul dintre cele mai scumpe condimente din lume. Afacerea a început în 2021, cu 1.000 de bulbi aduși din Anglia, iar astăzi numără aproximativ 150.000 de plante. Pentru recolta din octombrie 2026, cultivatorul estimează o producție de un kilogram, în condițiile în care șofranul de calitate superioară poate ajunge la 35.000 de euro pe kilogram.
Condimentul de 35.000 de euro kilogramul, cultivat într-un sat din România
Primele plante au fost cultivate în 2021, după ce familia Bronț a cumpărat 1.000 de bulbi din Anglia. Aceștia au fost plantați într-un teren pe care, până atunci, proprietarii cultivaseră legume. În anul următor, Mircea Bronț a investit în alți 8.000 de bulbi, iar în cel de-al treilea an a cumpărat încă 15.000. Pe măsură ce plantația s-a dezvoltat, familia a început să folosească și materialul de plantare obținut din propria cultură.
În prezent, șofranul este cultivat pe o suprafață de 25 de ari, echivalentul a 2.500 de metri pătrați, potrivit informațiilor publicate de Agerpres.
Plantația este îngrijită de membrii familiei, care se ocupă inclusiv de culesul florilor, separarea părților utilizate pentru condiment, uscarea și comercializarea produsului. Pe lângă șofranul destinat consumului, cultivatorul vinde și bulbi persoanelor interesate să înceapă o activitate asemănătoare.
Pentru sezonul din octombrie 2026, Mircea Bronț estimează că cele aproximativ 150.000 de plante ar putea produce un kilogram de condiment.
De ce șofranul poate costa 35.000 de euro kilogramul
Șofranul provine din planta Crocus sativus, o specie din familia Iridaceae, cunoscută pentru florile sale violet sau mov-deschis. Din fiecare floare sunt utilizate doar trei stigmate de culoare roșie. Acestea sunt desprinse și uscate, rezultând firele de șofran care se folosesc în alimentație.
Cantitatea extrem de mică obținută dintr-o singură floare reprezintă unul dintre motivele pentru care condimentul este atât de scump. Potrivit Royal Horticultural Society, organizație britanică specializată în horticultură, obținerea unui gram de șofran uscat necesită aproximativ 150 de flori. Pentru un kilogram este nevoie, așadar, de circa 150.000 de flori, care trebuie recoltate și prelucrate manual.
O altă particularitate este pierderea unei cantități importante de apă în timpul uscării. Mircea Bronț explica, într-un interviu din 2024, că stigmatele pot pierde aproximativ 80% din greutatea inițială. Astfel, din 100 de grame de stigmate proaspete se obțin aproximativ 20 de grame de produs uscat.
Șofranul de calitate superioară poate ajunge la aproximativ 35 de euro pentru un gram, respectiv 35.000 de euro pentru un kilogram. Totuși, acesta nu este un preț fix. Valoarea diferă în funcție de proveniență, calitate și modalitatea de vânzare, iar prețurile practicate pentru cantități mici pot fi diferite de cele de pe piața angro.
Unde a apărut șofranul și de când se cultivă în România
Șofranul este utilizat de peste 3.000 de ani, fiind cunoscut în civilizațiile din regiunea mediteraneeană și din Orientul Mijlociu. Deși condimentul este asociat în special cu Iranul și Persia, cercetările asupra originii genetice indică Grecia drept locul din care provine planta cultivată în prezent.
Un studiu publicat în 2019 în revista Molecular Phylogenetics and Evolution a indicat că șofranul cultivat își are originea într-o specie sălbatică, Crocus cartwrightianus, întâlnită în Grecia, probabil în regiunea Attica.
Cultivarea plantei s-a extins ulterior în Persia, India, Spania și în alte regiuni europene.
În România, șofranul nu este încă o cultură agricolă răspândită. Primele plantații comerciale ar fi apărut în județul Bihor în jurul anului 2010, iar în anii următori au fost înființate culturi și în Arad, Iași, Suceava și Vrancea. Familia Bronț s-a orientat către această activitate în 2021, când a plantat primii bulbi importați din Anglia. În prezent, cultivatorii obțin propriul material de înmulțire, adaptat condițiilor locale.
Cultură de șofran. Sursă foto: Unsplash
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru cultivarea șofranului
Șofranul poate fi cultivat și în soluri care nu sunt foarte bogate în substanțe nutritive, însă drenajul terenului este esențial. Planta nu suportă bine excesul de apă care stagnează în jurul organelor subterane și poate fi afectată de putrezire atunci când solul rămâne umed pentru perioade îndelungate. Conform recomandărilor Royal Horticultural Society, cultura se dezvoltă în soluri nisipoase, lutoase sau calcaroase, cu reacție neutră ori alcalină.
Terenul trebuie să permită scurgerea apei și să beneficieze de suficientă lumină solară. Solurile compacte, care rețin apa după precipitații, nu sunt potrivite fără măsuri care să îmbunătățească drenajul.
Mircea Bronț a explicat că principalul risc pentru cultura sa este acumularea apei în pământ, nu lipsa ploilor.
Șofranul are și un ciclu de dezvoltare diferit de cel al multor plante agricole cultivate în România. Florile apar toamna, iar vara planta se află în repaus. Din acest motiv, poate fi crescută inclusiv în regiuni cu veri calde și relativ secetoase, dacă terenul permite eliminarea excesului de apă.
Când se plantează șofranul și cum se înmulțește
Spre deosebire de numeroase alte culturi, șofranul nu se înmulțește prin semințe. Planta cultivată este sterilă și nu produce semințe viabile. Pentru înființarea unei culturi sunt folosiți bulbotuberculi, organe subterane care seamănă cu bulbii. Aceștia produc în timp noi bulbotuberculi, care pot fi utilizați pentru extinderea plantației.
Plantarea se face, de regulă, la sfârșitul verii, inclusiv în septembrie, în funcție de vreme și de condițiile terenului. Înflorirea are loc, în mod obișnuit, în octombrie. În primul an, florile pot apărea și mai târziu. După încheierea perioadei de înflorire, planta continuă să se dezvolte în sezonul rece. Spre finalul primăverii, partea aflată deasupra solului se usucă, iar vara începe repausul.
Bulbotuberculii noi nu înfloresc întotdeauna imediat. Unii au nevoie de doi sau trei ani de dezvoltare înainte să producă flori. Această particularitate permite extinderea treptată a plantației, prin folosirea materialului obținut din culturile existente.
Cum se recoltează cel mai scump condiment din lume
Recoltarea șofranului presupune mai multe operațiuni manuale, care necesită atenție și timp. Florile sunt culese individual, iar din interiorul fiecăreia se extrag numai cele trei stigmate roșii.
Acestea trebuie separate de celelalte componente ale florii, inclusiv de staminele galbene, care nu sunt utilizate pentru obținerea condimentului.
Operațiunea poate fi realizată cu mâna sau cu ajutorul unei pensete. După recoltare, stigmatele sunt puse la uscat. Această etapă contribuie la dezvoltarea și păstrarea caracteristicilor aromatice ale condimentului. Produsul finit este depozitat în recipiente închise ermetic, protejate de lumină și umezeală.
În cazul culturii din Bihor, toate aceste activități sunt realizate de membrii familiei Bronț, care se ocupă și de ambalarea șofranului. Afacerea este construită atât în jurul vânzării condimentului, cât și al comercializării bulbilor necesari altor cultivatori.
La ce se folosește șofranul în bucătărie
Șofranul este apreciat pentru aroma sa și pentru culoarea galben-aurie pe care o oferă alimentelor. Condimentul este utilizat în preparate cunoscute, precum paella din bucătăria spaniolă și risotto din cea italiană. Poate fi adăugat și în mâncăruri cu orez, pește sau carne, dar și în sosuri ori deserturi.
Deoarece aroma este concentrată, în multe rețete se folosesc numai câteva fire. Pentru distribuirea uniformă a culorii și a gustului, șofranul uscat poate fi lăsat înainte de utilizare într-o cantitate mică de apă caldă.
Producția familiei Bronț din România ajunge inclusiv la restaurante, săli de evenimente, ciocolaterii și producători de cosmetice naturale. Valoarea ridicată a condimentului îl face însă vulnerabil la falsificare, motiv pentru care proveniența și calitatea produsului sunt importante în momentul comercializării.
Recomandările noastre
