Asumarea etichetei de "copil nascut la comanda" e o piatra de incercare pentru decretei si pentru parintii lor, chiar si dupa 40 de ani. Multi considera ca fac parte dintr-o generatie providentiala.
Da, m-am nascut dupa decret, dar eu am fost dorit de parinti” - este abordarea standard a subiectului „Decretei”. Pusi sa comenteze epoca in care s-au nascut, decreteii admit ca politica a fost criminala, dar se rezuma sa comenteze de pe margine subiectul, din pozitia de copii doriti, nascuti doar intamplator in anii de foc ai Decretului 770/1966.
Nedoritii isi completeaza declaratia de origine cu consolarea ca ororile generate de Decret au fost razbunate cumva de nasterea unor generatii de exceptie.
Dilema unei mame Chiar daca folclorul a brodat numeroase povesti in jurul lor, decreteii n-au incaput, deocamdata, pe mainile sociologilor. „Ar fi o tema interesanta de cercetare, dar nu avem o masura oficiala a fenomenului. Se stie ca, in epoca, statistica a fost politizata. Pare o crestere spectaculoasa a natalitatii, insa nu poti spune despre toti ca au fost nedoriti. Sa nu uitam ca anii ‘60-’70 in Romania au fost anii de crestere economica, se traia bine, deci lumea voia copii”, e de parere sociologul Marius Pieleanu, conferentiar universitar la Facultatea de Stiinte Politice.
Situatia nu e clara nici pentru decretei, care si in pragul celor 40 de ani simt nevoia sa puncteze ca sa faca diferenta intre decretelul dorit si cel nascut la ordin. „Prima oara cand am auzit acest cuvant eram undeva spre finele clasei a IX-a. Contextul era legat de numarul imens de clase a IX-a ce urmau sa se infiinteze pentru noi. Am intrebat-o atunci pe mama la ce se refera cuvantul si astfel am aflat despre celebrul decret. Mama a insistat sa inteleg ca eu nu sunt „decretel”, ca am fost dorita de amandoi parintii si ca venirea mea pe lume nu are nicio legatura cu acest decret”, isi aminteste Adnana Manda, care a emigrat la Bruxelles.
„Am avut noroc, puteam sa fiu avortat” In cazurile nedorite, putini au fost parintii care au avut curajul sa le vorbeasca deschis copiilor lor. Cuplul Nadia si Iosif Pop din Bucuresti marturisesc in filmul lui Florin Iepan „Nascuti la comanda: Decreteii” ca nu si-au dorit copilul, dar l-au facut din cauza decretului. „A fost un accident. Dupa decretul dat de Ceausescu, in 1967, a venit acest copil, pe care nu-l doream, n-am avut ce face, a trebuit sa-l nasc. Sotul meu a fost foarte fericit ca are un baiat... pe urma si eu”, admite dupa o pauza doamna Pop.
Ajuns la maturitate, decretelul Ciprian Pop are puterea sa glumeasca pe aceasta tema: „A fost amuzant cand imi spuneau parintii ca intre sora mea si mine, in cinci ani, au fost nenumarate chiuretaje si de data asta nu s-a putut face nimic. Si, uite asa, am aparut eu. Am avut noroc, nu? Puteam sa fiu ala dinainte sau ala de dupa mine”.
O poveste inchisa?
Realizatorul filmului, Florin Iepan, el insusi decretel, intelege dilema parintilor: „Un copil nedorit e un termen mult prea dur si greu de inteles, de acceptat, mai ales pentru cineva care n-a (re)simtit din plin acele vremuri. Si marea majoritate a parintilor sunt convinsi ca venirea pe lume a copiilor lor atunci a fost un lucru bun pana la urma”.
Iepan isi explica si de ce subiectul a ramas cumva tabu pana in zilele noastre: „Multi nu stiu ca sunt decretei! Nimeni din familie nu le-a spus acest lucru - este o tema vehiculata de presa care ii priveste pe altii si atat. Chiar cei care banuiesc ceva sunt rezervati sa admita in public faptul ca nu au fost niste copii doriti pentru ca lucrul acesta este vazut ca o desconsiderare a propriilor parinti. Si, uite-asa, povestea a ramas atat de ermetic inchisa pana azi”.
ETICHETA MISTOCARA
Un abuz care a nascut generatia providentiala Sociologul Pieleanu nu vede totusi in asta decat o „eticheta mistocara” pusa de societatea romaneasca. „Cum poporul roman are umor, termenul nu avea neaparat o conotatie negativa, ci una de luare la misto. Iar cand conventia sociala iti pune o eticheta, ai tendinta sa-ti asumi conditia/eticheta”, zice Pieleanu.
Doctorul Florin Tudose spune insa ca multe femei vin azi la cabinetul de psihiatrie cu sechele din cauza lipsei de afectivitate parinteasca.
„Decretul a ridicat o problema psihologica cu totul neobisnuita, una pe care individul obisnuit nu si-o poate asuma cu sinceritate, si anume aceea de a-i declara unui copil ca, de fapt, nu a fost dorit, planificat, acceptat etc. E greu ca un copil sa suporte lipsa de dragoste sau ostilitatea parintilor si e si mai greu pentru acestia sa-si asume, chiar si peste timp, aceasta ostilitate. La nivel de generatie, majoritatea copiilor au fost nedoriti. Nu sunt rare cazurile de persoane, in special femei, care vin la cabinetul de psihiatrie si considera ca suferinta lor actuala e consecinta lipsei de dragoste din partea parintilor, indeosebi a mamei”, povesteste psihiatrul Tudose.
I-au razbunat pe toti romanii
Paradoxal, povestea decreteilor este una cu happy-end. Explicatia cea mai potrivita pare a veni de la decretelul Florin Iepan: „E ceva luminos in povestea asta, ceva legat de natura umana care ne-a permis sa gandim singuri de la un punct incolo, chiar daca noi suntem „produsele” unei conjuncturi istorice bizare, si sa ne dam seama ca ceva nu e in regula in lumea in care am trait... Intr-un fel, decreteii i-au razbunat pe toti romanii, au inteles ca nu se mai poate asa si s-au ridicat primii impotriva regimului care i-a adus pe lume. Decretul lui Ceausescu trebuie condamnat pentru ca el era expresia cea mai dura a unei dictaturi, si anume incercarea de a controla viata intima a oamenilor. Dar Ceausescu s-a inselat cand si-a imaginat ca acesti copii ii sunt loiali doar pentru ca el a fortat aducerea lor pe lume. Paradoxal, venirea pe lume a acestei generatii e un gest de gratie divina in favoarea unei natiuni care in mod cert nu se mai regasea pe sine”.
Lui Florin Iepan nu-i e frica sa-si recunoasca statutul: „Parintii mei au inteles ca am facut un film documentar despre generatia decreteilor si ca ar fi fost o ipocrizie din partea mea sa ma ascund in spatele aparatului de filmat si sa ma uit la personajele din documentarul meu ca la niste exponate bizare de muzeu. Poate sunt singurul decretel din Romania? Poate ca decretul lui Ceausescu, Securitatea, doctorii, regimulÉ toti s-au luptat ca sa aduca pe lume un singur om, pe Florin Iepan, nascut la 6.08.1968 la Timisoara? Ce onorant! Ce destin special am avut! Dar si ce destin extraordinar ma asteapta!?”.
„Nu este obligatoriu un destin tragic!”
Iepan crede ca puterea generatiei sta tocmai in asumarea etichetei: „As vrea ca eu sa fiu miezul acestei povesti, dar, din fericire, toti stim ca suntem de ordinul milioanelor, ca am avut parte de un destin special, care nu este obligatoriu un destin tragic! Iar in ziua in care o sa avem o constiinta de grup si o sa realizam ca noi avem o menire pe pamantul asta o sa se produca un seism, pe langa care Revolutia din 1989 o sa para doar o aventura. Stand up and fight (ridica-te si lupta - n.r.), decretelule, oriunde te-ai afla!”.
Cititi si:
Decretul lui Ceausescu a ucis-o si pe fata unui nomenclaturist
Recomandările noastre
