Spectrul sancțiunilor și anexării Crimeii, ca și cazul otrăvirii cu Novichok a ofițerului Serghei Skripal și a fiicei sale, în Salisbury, încă planează peste tot ceea ce înseamnă Rusia lui Putin. Dar o umbră și mai întunecată se conturează astăzi, la început de campionat, prin ostaticii ucraineni capturați sau răpiți și duși în închisori la Moscova, în special regizorul Oleg Sentsov, intrat în greva foamei de mai bine de o lună, în închisoarea din fundul Siberiei unde a fost ascuns.

Este vorba despre o campanie ce-l implică în primul rând pe regizorul Oleg Sentsov, recunoscut în circuitul de festivaluri de film europene, care se afla în Crimeea, unde trăia atunci când a fost anexată de către Rusia, în martie 2014. El a devenit un oponent de prim-plan al anexării, și a fost arestat, răpit și deportat în Siberia alături de alți 70 de prizonieri politici proeminenți din regiune. Ei se adaugă altor câteva sute care sunt captivi în regiunile ocupate din Donetsk și Luhansk.

Procurorii ruși au sancționat protestele sale pașnice, susținând că dorea să dea foc și să arunce în aer statuia lui Lenin, motiv pentru care i s-a înscenat un proces în care a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Sentsov a negat întotdeauna că ar fi complotat pentru acte de violență. Rusia îl consideră cetățean rus, pentru că e stabilit în Crimeea, Sentsov se declară ucrainean. La 41 de ani, regizorul a fost încarcerat în închisoarea pentru criminalii periculoși, de înaltă securitate, numită Ursul Polar, în orașul Labytnangi, situată în zona arctică.

După o lună de proteste, în apărarea sa au sărit numeroase personalități, printre care scriitorul Stephen King, care a scris că timpul expiră și că Sentsov poate să moară în orice moment pentru opiniile sale. La deschiderea Campionatului Mondial de Fotbal, pe care liderii europeni și mondiali au fost invitați să-l boicoteze, el avea deja o lună de grevă a foamei, moment în care, de obicei, gardienii ruși încep hrănirea cu forța a deținuților. Nu există date de la familie care să arate că s-a ajuns la această fază, știm doar că greva foamei depășise luna fatidică.

Presiunea la adresa lui Putin pentru a elibera ostaticii este făcută pe multiple canale. Ministrul de Externe Pavlo Klimkin a lansat un apel pentru a crește presiunea, mai ales că ultima reuniune în format Normandia, de la Berlin, s-a soldat fără nici un rezultat deși, pe acordurile de la Minsk, eliberarea prizonierilor politici și de război se află în prim-plan și între punctele care construiesc încrederea și preced negocierile mai dificile despre statutul regiunii ocupate de forțele ruse și pro-ruse.

În același timp, activiștii ucraineni de la Lisabona, din Portugalia, aflând despre intenția președintelui portughez Marcelo Rebelo De Sousa de a merge la Moscova și de a discuta cu Vladimir Putin, i-au scris oficial și i-au cerut să discute situația ostaticilor, răpiților și încarceraților ucraineni din temnițele ruse. E vorba despre cel puțin 24 de ucraineni prizonieri politici deportați în Rusia, și peste 40 de încarcerați în Crimeea, pe lângă cele câteva sute din Donbas. Între ei și jurnalistul Ukrinform Roman Sushchenko, condamnat la 12 ani închisoare și aflat în închisoare tot în Rusia, în Siberia, la distanță de familie și de frontierele Ucrainei.

Miercuri, 13 iunie, și Parlamentul European a adaptat o Rezoluție în care cere eliberarea lui Oleg Sentsvo și a celorlalte 70 de prizonieri politici ucraineni care sunt ținuți prizonieri în Rusia. Din păcate, sancțiunile și nevoia de a face să crească costurile Rusiei lui Putin ca urmare a acțiunilor sale reprobabile nu au avut impact atunci când a fost vorba despre boicotarea Cupei Mondiale, măcar la nivelul liderilor politici, care trebuiau să se abțină de la a călători la Moscova și a-l cauționa pe Putin. Dacă tot unii fac acest drum, în special cei ale căror state nu se consideră direct amenințate de acțiunile lui Putin chiar în interiorul teritoriului suveran al statelor europene, ca în cazul Skripal, măcar să abordeze cu liderul rus temele stringente și dureroase, precum eliberarea prizonierilor politici și a ostaticilor răpiți din statele lor și mutați în Siberia.

De altfel, Sentsov a devenit celebru printr-un citat pronunțat în instanță, în 2015. El a afirmat că “o mare trădare începe întotdeauna cu un mic act de compromis ca efect al cedării în fața amenințărilor, de frică”. Citatul său a rămas un simbol al verticalității în fața represiunilor ruse în Crimeea și peste tot în lume.