Guvernele trec, promisiunile rămân. Negocierile cu investitorul chinez bat pasul pe loc, iar închiderea unităţii 1 bate la uşă.

Consiliul de Administraţie al Societăţii Naţionale Nuclearelectrica (SNN) a aprobat, pe 22 august, prelungirea cu două luni, până în noiembrie 2018, a mandatului conducerii societăţii. Prelungirea mandatului vine în contextul negocierilor cu compania China General Nuclear Power Corporation (CGN) pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la centrala nuclearo-electrică Cernavodă. În noiembrie 2015, reprezentanţii Nuclearelectrica şi ai companiei CGN au semnat Memorandumul de Înţelegere privind dezvoltarea, construcţia, operarea şi dezafectarea unităţilor 3 şi 4 ale centralei nuclearo-electrice Cernavodă, însă finalizarea înţelegerii se tot amână.

 

În stand by

Despre aceste amânări, Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, spunea în luna iunie: „Discutăm de Unităţile 3 şi 4 de foarte mulţi ani. Luăm o decizie la un moment dat, se face o societate mixtă. Ea este adusă în faza finală şi în ultima secundă cineva se răzgândeşte, se anulează ani de negocieri şi au trecut 11 ani de atunci şi proiectele sunt încă în discuţie. În schimb, se fac două capacităţi nucleare în Ungaria şi acum vedem că se discută foarte serios şi de Bulgaria. România e în continuare în stand by”.

Cu o lună înainte lui Iancu, directorul general al SNN , Cosmin Ghiţă, afirma că a primit un nou mandat de negociere cu partea chineză, cu o valabilitate de şase luni: „Pentru Unităţile 3 şi 4 suntem în negocieri cu partenerii noştri chinezi. Am mai primit un nou mandat de negociere din partea acţionarilor, de şase luni, care a fost aprobat în 2 martie 2018. La finalul acestor şase luni de negociere, vom revizui oportunitatea de a merge înainte sau de a lua alte acţiuni, depinde unde ne aflăm în momentul respectiv cu partenerii chinezi în negociere. Adică, dacă am definitivat acordul sau dacă s-a luat o decizie finală asupra proiectului”.

 

Reactorul 1 va fi oprit în 2026

Grăbirea construirii celor două noi unităţi de la Cernavodă se justifică prin faptul că reactorul 1 va trebui să intre în proces de retehnologizare în 2026, proiect ce va costa, din experienţa internaţională, în jur de 1,2 - 1,5 miliarde de euro.

„Reactorul de tip CANDU are o perioadă de funcţionare prin proiect de aproximativ 30 de ani, 210.000 ore de funcţionare la puterea nominală. În anii ‚ 70, când s-a proiectat reactorul, acesta funcţiona la un factor de capacitate de 80%. Între timp, centralele nucleare din lume, inclusiv cea de la Cernavodă, funcţionează mult mai eficient, factorul de capacitate a crescut la 90% şi atunci cele 210.000 ore s-ar putea să se termine mai repede, în 26 de ani. Prin 2023 s-ar termina. Am demarat un proiect bazat pe experienţa internaţională a altor centrale CANDU, din Canada, Argentina, Coreea, care vor să extindă aceste 210.000 ore la 240.000, prin studii, analize, inspecţii suplimentare. Aceasta ne va duce undeva în 2026. Deci, 2026 e data limită la care trebuie să-l oprim pentru retehnologizare. De ce trebuie să oprim? Pentru că radiaţiile nucleare afectează şi materialele de construcţie, reactorul nuclear e afectat de radiaţii, de îmbătrânire, schimbări de proprietăţi de materiale. Şi atunci, după 30 de ani de funcţionare, oprim şi se schimbă componentele principale din reactor şi se porneşte. Este un proiect care durează vreo doi ani. Costurile, n-am finalizat studiile de fezabilitate, dar experienţa internaţională arată undeva la 1,2 - 1,5 miliarde de euro pentru un astfel de proiect. Deci, avem unul nou. Din 2028, pentru 30 de ani de funcţionare, alte 240.000 de ore, cu un cost redus faţă de o centrală nucleară nouă, care ar costa de 2-3 ori mai mult”, explica şeful Direcţiei Tehnice şi Retehnologizare Nuclearelectrica, Romeo Urjan. De altfel, Ministerul Energiei a fost informat oficial de către Nuclearelectrica că, în perioada 2026 – 2028, unitatea 1 nu va funcţiona.

 

Strategia cu obiective măreţe a lui Anton

În martie anul acesta guvernul s-a trezit că România are nevoie de o nouă Strategie Energetică. Ministrul Energiei, Anton Anton, anunţa că ea va defini marile obiective de investiţii din sectorul energetic, cum ar fi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, hidrocentrala cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa şi un nou grup pe huilă la termocentrala Rovinari. „În strategie vor fi definite marile obiective de investiţii din sectorul energetic, cum ar fi grupul de 600 MW de la Rovinari, unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, hidrocentrala cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti. Finalizarea strategiei este o urgenţă. Ne-am propus să accelerăm procesul de definitivare a ei în vederea aprobării cât mai grabnice”, a susţinut Anton.

 

Un termen „realist”

Înaintea lui Anton, în februarie, secretarul de stat în Ministerul Energiei Robert Tudorache estima anul 2020 ca fiind un termen realist pentru începerea de către investitorul chinez a lucrărilor de construire a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. El a precizat că îşi doreşte ca în termen de şase luni să fie închisă faza de negociere cu investitorul pentru acordul de construire. Cele şase luni s-au dus, iar dorinţa lui Tudorache a rămas neîndeplinită, deşi ne garanta că se face tot posibilul: „Suntem cu prelungirea memorandumului de înţelegere pe încă şase luni. Deja am rezolvat undeva în proporţie de 80% elementele pe acordul investitorilor, unde mai aveam anumite neînţelegeri şi anumite inadvertenţe. Acum partea chineză este în vacanţă pentru celebrarea anului nou chinezesc, dar suntem în plin proces de negociere. Îmi doresc doresc să finalizăm neapărat acordul investitorilor ca să trecem la următoarea fază. Vom face tot posibilul ca în următoarele şase luni să închidem faza de negociere pe acord şi, dacă am reuşit lucrul acesta, deja proiectul este pus pe făgaş şi cred că ulterior, până în 2020, ar putea începe lucrările pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4”.

În Programul de guvernare cu care Viorica Dăncilă a mers în Parlament se menţionează, la priorităţi, atragerea de investiţii pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă şi retubarea unităţilor 1 şi 2.

 

O poveste începută în 1970

Programul nuclear al României a fost lansat de Nicolae Ceauşescu în 1970 prin înfiinţarea Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară. La Strejeşti, în Olt, a şi demarat, sub numele de cod Centrala „I” şi cu sprijin sovietic, construirea unei centrale nuclearelectrice cu cinci reactoare. Acordul cu sovieticii a fost apoi denunţat pe motiv că nu prevedea o anvelopă de protecţie a reactorului. Abia în 1978, s-a bătut palma cu canadienii de la AECL pentru realizarea centralei de la Cernavodă. Lucrările au început pe 17 aprilie 1979. În jur de 10.000 de oameni lucrau la toate cele cinci reactoare.

 

Un an şi jumătate de pauză

Însă, în 1981 Romania a intrat în incapacitate de plată a datoriei externe. Peste un an construcţia camerelor reactoarelor a fost oprită pentru 18 luni din cauza reducerii importurilor. În martie 1990 din nou s-a pus stop, tot din cauza lipsei banilor de investiţii. După semnarea unui nou contract cu AECL şi italienii de la Ansaldo, reactorul 1 a fost dat în exploatare comercială în 2 decembrie 1996, costurile totale fiind estimate la două miliarde de dolari.

 

Din „Strategia revizuită”

Realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă este estimată la cinci miliarde de euro, iar autorităţile analizează ce ajutoare de stat pot acorda investitorilor, printre care şi posibilitatea de a vinde energia în afara bursei, se arată într-un document intitulat „Strategia revizuită de continuare a proiectului unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă”, postat pe site-ul Nuclearelectrica. Aceasta în condiţiile în care, încă din 2009, producătorii sunt obligaţi să vândă întreaga cantitate de energie pe bursa de profil, transparent şi nediscriminatoriu, în urma scandalurilor din anii anteriori legate de faptul că energia ieftină a ajuns în mâinile unor „băieţi deştepţi”. În strategie se mai vorbeşte şi despre „posibilitatea garanţiei de stat drept un instrument necesar pentru securizarea finanţării investiţiilor mari de infrastructură energetică, care aduc plus valoare în plan economic şi social, cu condiţia respectării legislaţiei interne şi europene privind ajutorul de stat şi cu încadrarea în plafonul de garanţii agreat cu organismele financiare internaţionale”.

Studiul de fezabilitate realizat de Ernst & Young în 2012 arăta că investiţia în cele două reactoare ar fi urmat să se ridice la 6,45 miliarde de euro, însă suma urma să fie revizuită după realizarea unui nou studiu. Autorii strategiei revizuite detaliază că realizarea reactoarelor 3 şi 4 este necesară pentru a înlocui capacităţile care vor ieşi din uz în următorii ani.

 

Pas cu pas, din 2003 până azi

Dezvoltarea de noi unităţi nucleare se află în discuţie încă din 2003. Studiul de fezabilitate realizat de Deloitte&Touche, prezentat Consiliului de Administraţie al SNN în martie 2006, a identificat ca soluţie optimă pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, înfiinţarea unei Companii de Proiect formată din investitori locali şi străini. Guvernul anunţat în 14 septembrie 2006 realizarea a două noi unităţi nucleare.

Unităţile 3 si 4 se află în conservare din 1992. Rata totală de finalizare: circa 15% la Unitatea 3 si 14% la Unitatea 4, constând în lucrări civile la clădirea reactorului, clădirea turbină şi cea de servicii.

Prin Hotărărea 643/2007, Guvernul a aprobat strategia de atragere a investitorilor, inclusiv graficul de înfiinţare a noii companii responsabilă cu finalizarea proiectului. În urma depunerii ofertelor, şase companii au fost selectate pentru realizarea proiectului: Nuclearelectrica (51%), ArcelorMittal Romania(6.2%), CEZ Republica Ceha (9.15%), GDF SUEZ Belgia (9.15%), ENEL Italy (9.15%), Iberdrola Spain (6.2%) si RWE Power Germany (9.15%). La 29 martie 2009 a fost înregistrată compania de proiect sub denumirea SC EnergoNuclear SA.

În noiembrie 2010, Comisia Europeană a emis opinia pozitivă asupra proiectului.

În perioada 2010–2011 a fost făcută o evaluare tehnică de detaliu a construcţiilor existente, rezultând că pot fi utilizate pentru continuarea proiectului.

În luna ianuarie 2012, Consorţiul format din SNC Lavalin (Canada), Ansaldo Nucleare (Italia) şi Elcomex IEA (Romania) a fost singurul ofertant pentru „Contractul de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune pentru unităţile 3 şi 4 ale centralei nuclearo-electrice de la Cernavoda”.

În luna mai 2012, CNCAN a emis Scrisoarea de confort prin care a stipulat că proiectul este autorizabil.

În septembrie 2012 a fost finalizat Studiul de fezabilitate, care releva faptul ca proiectul este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic.

 La data de 25 septembrie 2013 a fost aprobată Hotărarea privind emiterea acordului de mediu pentru proiectul „Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor 3 si 4 la C.N.E. Cernavodă”.

 

Investitorii au făcut aripi

În 2011, investitorii GDF SUEZ, CEZ, RWE si Iberdrola s-au retras din proiect. Ca urmare a exercitarii opţiunii de ieşire din proiect a investitorilor rămaşi (ENEL şi ArcelorMittal) în decembrie 2013, Nuclearelectrica SA a rămas unicul acţionar al companiei EnergoNuclear SA.

 

Chinezii s-au calificat din 2014

Pe 22.08.2014, AGA a SNN a aprobat Strategia de continuare a Proiectului prin lansarea unei proceduri competitive de selectare a unui investitor privat (IP) în vederea constituirii unei societati, respectiv un joint-venture. Procedura a fost lansată pe 27.08.2014, iar prima etapa, cea de calificare s-a încheiat la data de 09.09.2014 odata cu calificarea investitorului China General Nuclear Power Corporation. După analiza Documentaţiei de Intenţie (experienţa investitorului în proiecte similare, capacitatea financiară, gradul de aderare al Investitorului Calificat la Memorandumul privind implementarea Proiectului propus de SNN şi la Strategie), CGN a fost declarat investitor selectat la data de 17.10.2014 prin semnarea unei Scrisori Comune privind Intenţia de Realizare a Proiectului.

În data de 22.10.2015, acţionarii SNN au aprobat semnarea Memorandumului de Înţelegere, acesta fiind semnat între părţi pe 9.11.2015.

Pe 17.10.2016, acţionarii SNN au aprobat continuarea negocierilor asupra Documentelor Investiţiei în aceleasi condiţii din Memorandumul de Întelegere privind dezvoltarea, construirea, operarea şi dezafectarea Unităţilor 3 şi 4 până la data de 20 decembrie 2016.

În luna ianuarie 2017, Comisia Interministerială a aprobat continuarea negocierilor asupra documentelor investiţiei, demarând procesul de obţinere a aprobărilor de la Guvernul României şi acţionarii SNN. Pe 24 august 2017, AGA SNN a dat verde la continuarea negocierilor în aceleasi condiţii ca cele din Memorandum pentru o perioada de şase luni. În perioada septembrie-octombrie 2017 au avut loc mai multe runde de negocieri asupra documentelor investiţiei. Pe scurt, negocierile continuă şi astăzi.