Năpăstuitul, însoţit de ghidul său, ajunseră la „Centrul de Conferinţe şi Exhibiţii”, unde se dezbătea problema de actualitate „Insula Şerpilor – insulă sau stâncă?”.
Q.E.D Dintre toate demonstraţiile, atrase atenţia cea a unui om pricăjit, dar cu ochi scânteietori, de om inteligent. „Nu ştiu de ce ne agităm. E foarte simplu”, spuse acesta, înainte de a se desface la şliţ. „O să urinez. Dacă lichidul se va scurge în mare, atunci e stâncă. Dacă nu, e insulă”. Şi renunţă la vorbe pentru fapte, uimind asistenţa cu gestul său. Cei prezenţi constatară că omul nu avea cu ce se lăuda la propriu, dar consimţiră că demonstraţia era corectă. Văzând că publicul dădea din cap a aprobare, se simţi îndreptăţit să constate: „Sunteţi nişte proşti!”. Adică un fel de „Quod Erat Demonstratum”, zis pe insuleşte. TRAVESTITUL NAOMU. Năpăstuitul îl urmări pe acest ciudat personaj, sperând să poată schimba două vorbe cu filosoful. Îl ajunse din urmă şi fu surprins că marele Insulotel îl abordă: „Ştiu că eşti român. Şi eu sunt. Aici, toţi mă ştiu de Insulotel, dar numele meu adevărat este Naomu de Neanderthal. Vin din România, după ce m-au bătut nişte nenorociţi care nu suportă travestiţii”. Află că Naomu venise aici pentru că sunt numai bărbaţi şi, mai mult, mai toţi îl curtează.
CINE SUNTEM? După discuţia cu Naomu, năpăstuitul se întoarse la câmpul de dezbateri, unde acum se vorbea despre „Cine suntem noi? Criză de identitate în Insula Şerpilor”. De fapt, locuitorii doreau să ştie cum se pot prezenta. Varianta „şerpeni” fu respinsă din start, cu argumente solide, gen „sufixul –eni este folosit de toţi proştii, fie că sunt olteni, moldoveni, ardeleni, munteni sau dobrogeni”.
„O naţie ciudată ne-a luat denumirea de şerpaşi. Propun să îi cucerim şi să le luăm numele. Nu merită să ne umbrească istoria”. Varianta fu refuzată imediat după ce oratorul îşi dădu seama că insularii nici măcar nu aveau un vas cu care să pornească la atac. În plus, năpăstuitul îi şopti că şerpaşii locuiesc pe alt continent.
LA CSAT. Doar şeful insulei reuşi să pună capăt forfotei. „Atenţie!”, spuse acesta. „Resursele noastre militare, dintre care amintesc cei doi pari pe care i-am capturat de la o curajoasă incursiune în viile din Dobrogea şi pistolul cu bile pe care l-am cumpărat din bugetul de stat, ne permit doar să ne apărăm. În plus, nu vreau să irosim gloanţe, pardon, bile, pe oameni nevinovaţi”. Aşa că era nevoie de o altă soluţie. Se propuse varianta „şerpcaşi”, care fu susţinută de mulţi, mai puţin de consilierul pe probleme de plagiat şi identitate culturală.
Trebuia să fie ceva unic, minunat. Dar nu se găsi nimic potrivit. Şedinţa se amână, deoarece începea concursul de plută pe hidrocarburi româneşti.
CONCURS SUSPENDAT. Cât ai zice „Insula Şerpilor este o formaţiune din Marea Neagră cu o suprafaţă de 0.17 kilometri pătraţi”, adică peste vreo câteva minute, câţiva zgribuliţi se adunară la mal şi săriră în ape. Năpăstuitul se lovi cap în cap cu Naomu, care alesese să se arunce cu fundul înainte. Ajunşi în larg, concurenţii nu apucară să dea bine din mâini că fură alungaţi de nişte băieţi în uniforme, care conduceau o barcă cu motor superbă. "Cine nu părăseşte imediat apele, va fi sterlinghizat!", anunţă unul bărbos, cu faţă de tenismen român al anilor '70.
Voi cum credeţi că ar trebui să se numească locuitorii Insulei Şerpilor? Varianta "ucrainieni" este exclusă.
Recomandările noastre
