Istoria secreta
Ce știa Ceaușescu înainte de Malta? Raportul secret al generalului Iulian Vlad care a anticipat „trădarea” lui Gorbaciov. 3 decembrie 1989. Ultimele 30 de zile ale comunismului
Gorbaciov, Bush. Sursa foto: wikimedia
Din cuprinsul articolului
3 decembrie 1989, o duminică banală și cenușie la București. Dar Marea Mediterană era bântuită de cea mai violentă furtună din ultimii cinci ani, un decor parcă regizat de providență pentru ceea ce avea să fie „înmormântarea” Războiului Rece. Pe crucișătorul sovietic „Maxim Gorki”, Mihail Gorbaciov și George H.W. Bush redesenau harta lumii.
Dar la București, într-un birou capitonat, Nicolae Ceaușescu nu era luat prin surprindere. Pe masă se afla deja un document exploziv: Raportul olograf nr. 0075/1989, semnat de șeful Securității, generalul Iulian Vlad.
Malta, avertismentul Securității: „Se vor redefini sferele de influență”
Cu puțin timp înaintea summit-ului, Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, îi înainta lui Ceaușescu o radiografie brutală a ceea ce urma să se discute.
Informațiile obținute de spionajul românesc erau de o acuratețe înfricoșătoare. Raportul avertiza clar! Venea sfârșitul bătăliei ideologice: cei doi lideri rus și american urmau să discute „redefinirea sferelor de influență” și „dezideologizarea relațiilor internaționale”.
Iulian Vlad anticipa că URSS va face concesii majore americanilor în schimbul ajutoarelor economice și a Clauzei Națiunii Celei Mai Favorizate. Raportul prevedea că reunificarea Germaniei va fi sprijinită, dar „temporizată” pentru a nu destabiliza Europa brusc.
Dar cel mai alarmant paragraf pentru dictatorul de la București era cel referitor la „presiunile coordonate”. Generalul Vlad raporta că se va discuta exercitarea de presiuni asupra țărilor socialiste care refuză reformele – nominalizând expres R.P. Chineză, Cuba și România. Mai mult, informațiile arătau că Bush va solicita ca URSS să reducă livrările de țiței și gaze către România, ca sancțiune pentru rezistența la reforme a lui Ceaușescu.
Confirmarea de pe „Maxim Gorki”. Realitatea a bătut raportul
Desfășurarea evenimentelor de la Malta a confirmat, punct cu punct, avertismentele primite de Ceaușescu, uneori depășind chiar și cele mai pesimiste scenarii ale Securității.
Contextul întâlnirii nu era unul care să aducă mari schimbări. George Bush a sosit la Malta epuizat, fiind trezit în mod repetat de serviciile secrete cu rapoarte despre o tentativă de lovitură de stat în Filipine împotriva președintelui Corazon Aquino. Din cauza furtunii care a făcut situația insuportabilă pe crucișătorul american „Belknap”, delegația americană a fost nevoită să se transfere cu o șalupă, pe o mare agitată, pe vasul sovietic „Maxim Gorki”, mult mai stabil, unde Gorbaciov își petrecuse noaptea.
Debutul discuțiilor a fost marcat de stângăcii și replici tăioase. Gorbaciov a glumit inițial, sugerând că furtuna ar fi un plan sovietic de dezarmare a Flotei a 6-a a SUA, o glumă care nu l-a amuzat pe Bush. Mai mult, liderul sovietic l-a pus în dificultate pe președintele american refuzând să deschidă discuția, argumentând că, deși americanii sunt oaspeți pe vaporul său, Bush a fost cel care a solicitat întâlnirea.
Maxim Gorki, nava URSS pe care s-a ținut summitul din 1989. sursa: Wikimedia
Negocierile. De la valori democratice la realități economice
Discuțiile au acoperit o gamă largă de subiecte, de la economie la ideologie. Bush a venit pregătit cu o listă de propuneri menite să sprijine perestroika, oferind facilități economice și propunând distrugerea armelor chimice. În schimb, a cerut extinderea glasnost-ului asupra armatei sovietice și a oferit, ca gest de transparență, documente ale Pentagonului, recunoscând ironic trecutul său în CIA.
Un punct cheie al dezbaterii a fost definirea valorilor politice. Când Bush a catalogat transparența și pluralismul drept „valori vestice”, Gorbaciov a replicat vizibil iritat, întrebând de ce nu pot fi numite „valori estice” sau, la sugestia secretarului de stat James Baker, „valori democratice”, termen asupra căruia au convenit în final.
În plan economic, Gorbaciov a recunoscut problemele uriașe ale URSS, în special lipsa bunurilor de larg consum, și și-a exprimat admirația naivă pentru „modelul suedez” și proprietatea colectivă, demonstrând o necunoaștere a mecanismelor economiei de piață occidentale.
Sfârșitul Doctrinei Brejnev și izolarea României
Așa cum anticipase Iulian Vlad, „sferele de influență” s-au redefinit. Într-o discuție privată, Gorbaciov i-a confirmat lui Bush că URSS a renunțat la „Doctrina Brejnev”, adică intervenția militară în statele-satelit. Deși în transcriptul discuțiilor Bush l-a atacat explicit pe Fidel Castro, numindu-l un „ghimpe”, și a cerut schimbări, Gorbaciov a replicat că i-a cerut lui Castro să aplice perestroika „la fel ca est-europenii”.
Mesajul era clar și valida raportul lui Iulian Vlad: regimurile conservatoare, precum cel de la București, rămâneau singure. Moscova nu mai trimitea tancurile să le salveze.
Pactul Secret privind țările balticele și problema germană
Securitatea română a avut dreptate și în privința Germaniei. Vlad raportase că reunificarea va fi „sprijinită, dar temporizată”. La Malta, Gorbaciov a evitat un răspuns direct, temându-se de reunificare, dar a refuzat să blocheze procesul, lăsând ușa deschisă politicienilor vest-germani, exact așa cum anticipase spionajul românesc.
Ceea ce poate nici Iulian Vlad nu a știut în detaliu a fost trocul secret legat de țările baltice. Gorbaciov a promis că nu va folosi forța pentru a opri separarea acestora, avertizând că tancurile ar însemna sfârșitul perestroikăi. În schimb, Bush a promis tacit că SUA nu vor presa politic pentru independența imediată a acestora, pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov cu „dreapta americană”.
Informația nu a salvat Regimul
Raportul generalului Iulian Vlad demonstrează că Nicolae Ceaușescu nu a fost o victimă ignorantă a istoriei. A știut exact ce se pregătește la Malta. A știut că URSS și SUA au bătut palma pentru „dezideologizare” și că România este pe lista neagră a „presiunilor coordonate”.
Furtuna de la Malta, care l-a făcut pe Bush să se mute pe vasul sovietic, a fost metafora perfectă. Gorbaciov a cedat controlul Europei de Est nu sub presiunea unei invazii, ci la masa negocierilor, pentru promisiuni economice.
Așa cum avea să declare ulterior diplomatul sovietic Alexandr Bessmertnîi: „Dacă n-ar fi fost Malta, Uniunea Sovietică n-ar fi renunțat niciodată atât de ușor asupra controlului Europei răsăritene”. Pentru Ceaușescu, raportul lui Vlad a fost, de fapt, certificatul de deces al regimului său, semnat cu trei săptămâni înainte de execuție.
