Sa deschizi "Pornografia" lui Gombrowicz pentru titlul ei, asteptandu-te la senzatii crepusculare, e ca si cum ai cauta un CD cu Oana Sarbu si te-ai trezi cu Björk.
Romanul polonezului (Editura RAO) este una dintre marile farse ale secolului XX: un text corupt si coruptibil, perfect artificial si deloc pornografic, in acceptiunea comuna - adica de reprezentare a sexualitatii in scopul atatarii simturilor cititorului/privitorului. Subliniez insa cuvantul „reprezentare”, care presupune din start un spectator. Fara el nu exista pornografie: aceasta se naste numai cand sexualitatea devine spectacol, cand e construita pentru placerea unei priviri exterioare din care isi trage seva.
Tocmai cu aceasta privire, conditia de existenta a pornografiei, se joaca Gombrowicz, si o face genial. Romanul lui pare o piesa de teatru scrisa dupa ce a fost pusa in scena. De aici senzatia de deja facut si deja trait care te sufoca si artificialitatea sticloasa a romanului. Exista o suita de lumi deja digerate care se incaleca la modul cel mai steril cu putinta, pentru ca toate au fost construite de om si vidate de sens. Polonia, care nu e nicidecum o tara, nici macar imaginara, ci o angoasa mic-burgheza.
Razboiul, istoria, miturile nationale - Siemian, conducatorul miscarii de rezistenta, este o caricatura a unei caricaturi. Religia - omul fost dogmatic incearca sa se roage ca o maimuta strambandu-se in vid. La intersectia acestor lumi trase-n celofan, trupul nu mai exista, si nici erotismul. Ramane doar pornografia, varianta lor construita, regizata schizofren. In roman exista insa doua trupuri si doua constiinte oarbe, stihiale, care nu dezamagesc.
Chiar daca sunt vampirizati si regizati de cei batrani sau tocmai de aceea, Henia si Karol reusesc sa faca o bresa in ordinea lumii. Care bresa tine, desigur - si de-aia il iubim noi pe scriitorul polonez - tot de ordinea lumii. „Pornografie” este lectura obligatorie pentru cei care au oroare de idei mestecate si stiu ca sinceritatea naiva in literatura, ca sa-l citez pe Gombrowicz, „nu face doi bani”.
Recomandările noastre
