Cartea săptămânii: Ileana Mălăncioiu - bilanţul unei opere

Scriitoarea îşi lansează o elegantă antologie, adunând bijuteriile poetice ale unei autoare de o luciditate, existenţială şi politică, necruţătoare.

Hiperelegantă grafic este antologia din opera poetică a Ilenei Mălăncioiu, intitulată „Urcarea muntelui“ (după titlul unuia dintre cele mai cunoscute volume ale autoarei), pe care i-o dedică Editura Corint în seria de ediţii definitive „Scriitori români“, coordonată de tânărul critic literar Daniel Cristea-Enache. Ilustraţiile aparţin graficianului Mircia Dumitrescu, iar prefaţa este semnată de criticul Eugen Negrici. Ileana Mălăncioiu, unanim considerată o poetă de cea mai mare importanţă a întregii perioade postbelice (iar răuvoitorii se feresc pur şi simplu să deschidă subiectul şi să-i comenteze opera), nu este la prima antologie de autor, de-a lungul anilor ’90 apărându-i astfel de volume la Editurile Eminescu, Vitruviu, Polirom. Orice revenire este însă binevenită, atrăgând atenţia cititorului, mai ales a celui tânăr, asupra unei opere lirice de o profunzime şi originalitate rare, asupra unei voci poetice dintre cele mai distincte.  Dacă uneori nu este iubită, aceasta se întâmplă pentru că Ileana Mălăncioiu este o persoană care nu are niciun fel de iluzii şi amăgiri, despre semenii săi şi osatura lor morală şubredă. Şi mai „rău“, nu s-a ferit niciodată s-o spună, în operă sau în viu grai: înainte de ’89, în versuri de o subtilitate şi precizie înspăimântătoare, ca nişte veritabile vivisecţii ale „monstrului“ totalitar, după '89, condamnând deschis, în publicistica sa, toate regimurile politice care s-au succedat - de la Iliescu la Băsescu - şi deriva continuă a societăţii româneşti. ANTOLOGIE 40 de ani de poezie > Editura Corint, care a dedicat astfel de volume şi altor mari poeţi, ca Nichita Stănescu şi Ioan Es. Pop, era datoare să retipărească şi opera Ilenei Mălăncioiu, desfăşurată pe o perioadă de 40 de ani. Cartea conţine selecţii din toate volumele autoarei: „Pasărea tăiată“ (1967), „Către Ieronim“ (1970), „Inima reginei“ (1971), „Ardere de tot“ (1976), „Peste zona interzisă“ (1979), „Sora mea de dincolo“ (1980), „Linia vieţii“ (1982), „Urcarea muntelui“ (1985, 1992) şi o secţiune de poeme scrise după 1989, intitulată „După învierea lui Lazăr“.