Construcția Arenei Naționale i-a costat pe români 240 de milioane de euro.
Autor: Florentin Deac (freelancer)
Un stadion pe care se joacă 2-3 meciuri ale echipei naționale e cheltuială deșănțată, chiar dacă mai joacă și Steaua și se mai închiriază și pentru concerte sau evenimente private, cum ar fi serbarea pentru ziua lui Ponta.
Dacă ne raportăm la aceasta, stadionul a încasat o chirie de 219.132 de lei. Să considerăm că micul Titulescu are închiriat stadionul 365 de zile. Chiria, anual: 18 milioane de euro. La un cost de 240 de milioane de lei, Ponta ar trebui să închirieze stadionul zilnic, timp de… 13 de ani, doar ca să se acopere costul inițial al afacerii PSDPDL! Un exercițiu de matematică menit să arate că investiția în stadioane cu prețuri megaumflate nu merită.
Ne puteți urmări și pe Google News
Stadioanele mici, mai rentabile Am calculat închirierea zilnică, timp de mai bine de 13 ani, dar stadionul e închiriat rar și la prețuri mult mai mici decât suma plătită de PSD. Mai rentabile ar fi stadioanele mai mici, mai ieftine, care ar avea șansa, teoretic, să-și recupereze investiția. Însă, un stadion din provincie nu atrage decât la meciurile echipei locale și eventual la meciurile naționalei sau la câte un concert.
Rezultă că orice investiție din banii publici pentru stadioane e pierdere contabilă! O șansă pentru bugetele locale ar fi atragerea de sponsori. E frumos să construiești din banii publici, să umfli costurile cu nesimțire, să ții și echipele pe bani publici fără chirie pentru stadion, dar o societate capitalistă trebuie să învețe să facă bani, nu să facă banii… praf.
În cazul în care credeți că doar la stadioane se aruncă banii, căutați complexele de agrement, la Târgu- Mureș sau aiurea, cu milioane de euro aruncați anual de partid și cu bilete ce nu depășesc 100.000 de euro sau patinoarele în aer liber, care costă 200.000 de euro și care nu produc nici 10.000 de euro. Suntem, totuși, la 25 de ani de comunism, ce ar fi să învățăm capitalismul și prețuirea banului public și să cerem așa-zișilor manageri de la stat, unii foști comuniști (!), performanță și… profit?!
Recomandările noastre
