De foarte mulți ani vorbim despre Hotărâri CSAT, despre protocoale, echipe mixte, și, în general, despre niște instituții juridice a căror reglementare nu o vedem în Monitorul Oficial al României.
Ce s-a întâmplat cu noi? Ceva grav: am ajuns să trăim într-un Univers legislativ paralel. Practic, noile coduri, jumătate neconstituționale, sunt atât de imprecise și de neprevizibile, în mod intenționat scrise în această manieră, pentru a fi posibilă interpretarea lor în orice mod, încât oricine și oricând poate fi aruncat în pușcărie fără niciun regret din partea paraditorilor. Vechile coduri erau relativ previzibile și nu prea permiteau „paradeala pe haules” așa cum și-o doreau noii stăpâni ai României.
Aceste noi coduri sunt doar o spoială publică, care să permită prezentarea unor legi așa-zis democratice dacă cineva din străinătate ar cere date despre normele noastre. În realitate, „paradeala” se desfășura în România prin legislația secretă, paralelă, care reglementa împotriva legii publice și care nu dădea în realitate cetățeanului dreptul de a se apăra în mod real. De ceea ce nu cunoști, nu poți să te aperi, nu-i așa?
În fapt, toată urmărirea penală se făcea pe o legislație nepublică, prin metode secrete, pe baza unor protocoale secrete. Toate aceste protocoale nu suferă doar pentru că sunt secrete, ci pentru că sunt în afara legii și a Constituției. Este evident că oricine știe că, potrivit Constituției, instrucția penală se poate derula numai potrivit unor legi organice. Iar în aceste legi organice, numite Coduri, penal și de procedură penală, nu există nicio mențiune referitoare la vreo formă de colaborare pe protocoale secrete, echipe mixte, realizări de acte de procedură (filaje, interceptări, transcrieri), ba chiar există o normă în legislația specială a serviciilor secrete, care interzice expres acestora să desfășoare activități de cercetare penală.
Toți străinii și ambasadorii se extaziază în fața cătușelor și a pușcăriilor arhipline, așa cum în Evul Mediu cetățenii aruncau cu ce apucau în cei executați fără judecată în piața publică și aplaudau arderea pe rug a vrăjitoarelor. Nu contează ce există în dosare, nici modul cum s-au instrumentat ele, ci doar ca publicul dornic de sânge de corupt și ambasadorii să aplaude spectacolul grotesc al cătușelor.
Așadar, noi avem un Monitor Oficial inutil, fără sens și fără prea mare aplicabilitate. Căci totul se derulează în secret, pe acte secrete. Mai mult, judecătorilor și procurorilor li se dau și note secrete pe baza cărora să judece și să instrumenteze dosarele. Tot în secret se ocupă serviciile și de câmpul tactic din justiție, adică de soluțiile pe care judecătorii trebuie să le pronunțe pe baza celor introduse tot de ei prin acele dosare.
Și în acest mod, prin legiferarea secretă paralelă, prin martori secreți multiplicați, prin prejudicii paralele inventate, România a devenit cea mai coruptă țară, cea mai săracă națiune, cu toate resursele spoliate de străini, cu industria distrusă tot de ei, cu multinaționale străine. Toți aceștia își externalizează profiturile prin optimizare fiscală care nu este evaziune, așa cum este la români. Și există o singură eroină națională și decorată internațional pentru situația în care am ajuns: Slujirea – Nefertiti.
Recomandările noastre
