Un înţeles superior. Iar dacă îţi scapă acest înţeles, eşti ori naiv, ori de-a dreptul prost. De cele mai multe ori însă, explicaţiile cu pricina sunt doar o abureală.

Eu cred că lumea e, deja, sictirită. De exemplu, de meciul fără sfârşit şi fără ruşine dintre nr. 1 şi 2 în stat. Nici nu mă mai interesează dacă acum e vorba despre Norica Nicolai, despre Tudor Chiuariu sau despre Ludovic Orban. Se schimbă, din când în când, personajele; poveştile rămân aceleaşi şi sunt, în realitate, neimportante. Oricum, nu cred că Băsescu are întotdeauna dreptate şi că Tăriceanu nu are (şi nici invers.)

În România se mai întâmplă însă şi alte lucruri. Slavă Domnului, aş zice. Un profesor de matematică din Bacău îşi filmează orele de curs şi le postează pe internet. Poate că omul are un dram de vedetism în el, dar argumentul e interesant: elevii, atât ai lui cât şi alţii, de aiurea, pot reveni oricând la părţile pe care nu le-au înţeles bine. Profesorul are şi un vis: manualul on-line. Cei mai mulţi îl critică (atentează la drepturile copilului! – de exemplu, la dreptul de a nu şti matematică), dar câţiva îl apreciază. Nu e doar un fapt divers. E o dezbatere uşor de înţeles, fără mize ascunse; ceea ce face profesorul băcăuan poate deveni un trend, cine ştie?

În altă parte a ţării, la Motru, în judeţul Gorj, una dintre speranţele PSD se comportă ca un prim-secretar din vremea Ceauşescului. E vorba despre Victor Ponta, care, aflat într-o vizită tactică preelectorală, a inspectat sala de sport a liceului din localitate împreună cu primarul şi alţi ştabi. Inspecţia, aflăm de la corespondentul EVZ, a durat trei ore şi s-a făcut temeinic, printr-un meci de fotbal pe cinste. Elevii care aveau oră de sport în timpul ăla au făcut educaţie fizică teoretică, în clasă. Ssst, e tovarăşul Ponta, li s-a spus misterios. Fapt divers? Nu. E atât de banal să măsori distanţa dintre ceea ce zic şi ceea ce fac demagogii mari şi mici!

Primarul Radu Mazăre, bronzat şi pârguit ca un sân lăsat în neştire la soare, s-a întors, în fine, din America de Sud. Ce-a găsit de cuviinţă să transmită? Că oraşul pe care îl conduce îi cam pute (e de înţeles, a fost blocat de nămeţi câteva zile, cât a lipsit primarul) şi că „iarna nu-i ca vara şi Constanţa nu-i Brazilia“.

Gigi Becali (e în top la notorietate) ţine morţiş să fie cea mai lipsită de credibilitate persoană publică din România. „Vânzarea“ fotbalistului Dică dezminţită vehement de „cumpărător“ e ultima dovadă că trebuie să verifici din cel puţin trei surse ceea ce zice personajul chiar şi atunci când îl întrebi cât e ceasul. Un copil de 5 ani din Sfântu Gheorghe, frumos ca un îngeraş, are hemofilie. Orice zgârietură înseamnă o sângerare care nu se mai opreşte decât dacă primeşte un fel de perfuzie. Pentru că trăieşte în spaţiul carpato-dunăreano-pontic are dreptul la o astfel de doză pe lună. Are noroc. Două treimi din bolnavii de hemofilie din România n-o primesc nici pe aceea. În Franţa, „cota“ e de 12.

Vă daţi seama, deci, cât de importante sunt toate dezvăluirile şi talk-show-urile despre mapa Noricăi Macovei (dacă mi-e permisă licenţa), instinctul politic al preşedintelui şi tupeul premierului care nu răspunde la telefon? În ceea ce mă priveşte, toată povestea asta cu care suntem bombardaţi nu înseamnă nici că preşedintele e mai vigilent, nici că aleasa liberalilor e mai rea sau mai bună. Totul e la fel, oameni buni, căci ţine de o realitate paralelă. Viaţa e, cum se spune, în altă parte.