Dezbaterile cu privire la posibilitatea unei călătorii cu viteza mai mare decât a luminii, bazată pe fizica convențională, rămân în atenția fizicienilor.  O nouă cercetare publicată în revista Classical and Quantum Gravity vine cu noutăți.

Ce reiese dintr-un studiu despre viteza luminii

Fizicienii nu sunt genul de oameni care renunță cu ușurință. Într-un nou studiu realizat de fizicianul Erik Lentz de la Universitatea Göttingen din Germania, s-ar putea să se fi găsit o soluție viabilă la această dilemă. Una care s-ar putea dovedi mai fezabilă decât alte variante potențiale, informează Sciencealert.com.

Aceasta este o zonă care atrage o mulțime de idei strălucitoare, fiecare oferind o abordare diferită pentru rezolvarea puzzle-ului unei deplasări cu o viteză mai mare decât viteza luminii: obținerea unui mijloc de a trimite ceva în spațiu la viteze superluminale.

În fizica convențională, în conformitate cu teoriile relativității lui Albert Einstein, nu există nicio modalitate reală de a atinge sau de a depăși viteza luminii, lucrur de care este nevoie pentru orice călătorie măsurată în ani-lumină. Asta nu i-a împiedicat pe fizicieni să încerce să rupă această limită universală de viteză.

Ce spune autorul studiului

Autorul studiului, dr. Erik Lentz, a analizat cercetările existente și a descoperit lacune în studiile anterioare privind așa numitul Warp Drive, din Star Teek. Lentz a observat că existau încă configurații explorate de curbură spațiu-timp organizate în „solitoni” care au potențialul de a rezolva puzzle-ul, fiind în același timp viabil din punct de vedere fizic. Un soliton este o undă compactă care își menține forma și se mișcă la viteză constantă. Lentz a derivat ecuațiile lui Einstein pentru configurații de soliton neexplorate (unde componentele vectorului de deplasare ale metricii spațiu-timp respectă o relație hiperbolică), constatând că geometriile spațiu-timp modificate ar putea fi formate într-un mod care să funcționeze chiar și cu surse de energie convenționale. 

În esență, noua metodă folosește însăși structura spațiului și a timpului, dispuse într-un soliton, pentru a oferi o soluție la călătoriile cu viteza mai mare decât viteza luminii. Și care, spre deosebire de alte cercetări, ar necesita doar de surse cu densități de energie pozitive. Nu sunt necesare densități de energie negative “exotice”.

Dacă s-ar putea genera suficientă energie, ecuațiile utilizate în această cercetare ar permite călătoria spațială către Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Terra, și revenirea pe Pământ, în doar câțiva ani în loc de decenii sau milenii.

Asta înseamnă că o persoană ar putea călători până acolo și înapoi în timpul vieții. În comparație, tehnologia actuală a rachetelor ar necesita peste 50.000 de ani pentru o călătorie într-un singur sens.

„Această lucrare a mutat problema deplasării cu viteza mai mare decât a luminii la un pas de cercetarea teoretică în fizica fundamentală și mai aproape de inginerie. Următorul pas este de a afla cum să reducem cantitatea astronomică de energie necesară în tehnologiile actuale, cum ar fi o mare centrală modernă de fisiune nucleară”, spune fizicianul german.