Anul 2016 a adus două lovituri de măciucă în moalele globalismului: Brexit și Trump. De patru ani a avut nevoie Sistemul pentru a-și reveni din năuceală și a-i pedepsi exemplar pe rebeli.

După un șir nesfârșit de trădări, Marea Britanie a ajuns din lac în puț. În afara UE, dar legată de mâini și de picioare. Nu libertate, ci surghiun.

Dependentă de mofturile CEDO, cu o cotă de imigrație uriașă, cu o Irlandă de Nord sub stăpânirea Bruxelles-ului, cu o Scoție a cărei populație cere azi într-o proporție fără precedent (58%) independența și realipirea la UE.

Pandemia completează tabloul dezastrului: Regatul Unit este astăzi țara cea mai zdrobită de dictatura COVID. Deși a fost prima din lume care a început vaccinarea și a impus restricții draconice. Tulpina și carantina.

Bomboana pe coliva Londrei o pune schimbarea politică de la Washington. Încă de la venirea sa la putere, Donald Trump a întins mâna britanicilor, propunându-le un parteneriat care să compenseze cu vârf și îndesat ruperea de UE. Atât Theresa May cât și Boris Johnson au refuzat.

Venirea la Casa Albă a globalistului Biden înseamnă izolarea economică a Londrei. Carantinarea ei. Virusul Brexit-16 trebuie oprit să se mai răspândească.

Cu o clasă politică trădătoare, care a făcut tot ce a putut pentru a înnăbuși și sancționa dorința de libertate a poporului, exprimată democratic, Marea Britanie se află astăzi în pragul unui colaps politic, economic, social și sanitar.

Lucru care l-a făcut pe Guy Verhofstadt, unul dintre apostolii globalismului, să rânjească sardonic la adresa britanicilor: „Oamenii au dreptul să își dorească și ce este foarte stupid”. După care a profețit că aceștia se vor întoarce pocăiți în UE: „La un moment dat, tinerele generații vor regăsi calea spre familia europeană”.

În aceeași zi în care a semnat acordul de Brexit cu Marea Britanie, Uniunea Europeană a parafat și un acord comercial uriaș cu China comunistă. Simbolistica este evidentă: însetați de libertate, britanicii nu doar că au fost răstigniți, dar li s-a dat să bea și oțet.

Peste ocean, americanii sunt obligați să bea cucută. Vina de a-l fi susținut pe Donald Trump și de a refuza să accepte colosala fraudă din 3 noiembrie se pedepsește cu anihilarea. Cu nimicirea. Socială, politică și uneori – vezi Ashli Babbit – fizică.

În America a început marea epurare. Platformele sociale închid, blochează și cenzurează zeci de mii de conturi, după bunul plac, într-un uragan represiv. Au închis inclusiv contul președintelui Statelor Unite, zis cel mai puternic om de pe planetă. În timpul ăsta, guvernul chinez, ayatollahul Khamenei, Nicolas Maduro sau Pornhub postează nestingheriți.

Michelle Obama, un angel radios al luminii progresiste, plusează, a cerut interzicerea permanentă a lui Donald Trump pe rețelele de socializare, poruncă executată la minut de Twitter:

„Acum este momentul pentru companiile din Silicon Valley să înceteze a mai permite un asemenea comportament monstruos și să meargă chiar mai departe decât au făcut-o deja, prin interzicerea permanentă a acestui om (Donald Trump) pe platformele lor și adoptarea unor măsuri care să împiedice tehnologiile lor să fie folosite de liderii țării pentru a alimenta insurecția.”

Violențele de la Capitoliu sunt aruncate în cârca lui Trump. Deși băieții ăia în negru, care se cățărau pe ziduri ca niște maimuțe și în fața cărora cordoanele de poliție s-au dat deoparte ceremonios, semănau al naibii de bine cu mardeiașii, spărgătorii de vitrine și demolatorii de statui din vară, încurajați de establishmentul Democrat și de presa care azi cere capul lui Trump.

Ca în Orwell, istoria este răsturnată, adevărul este întors pe dos ca o căptușeală.