Într-un colet poţi să trimiţi orice, funcţionarii poştali nu verifică ce conţine şi nici nu-ţi cer actele de identitate.
Este foarte uşor în România să trimiţi colete cu substanţe periculoase pe adresa oricărei persoane fizice sau instituţii. Sunt şanse foarte mari ca identitatea expeditorului să rămână necunoscută. Angajaţii de la Poştă nu-ţi cer, deşi sunt obligaţi, un act de identitate.
Într-un experiment jurnalistic prin care s-a dorit demonstrarea acestui fenomen, am trimis pe adresa redacţiei noastre două colete, de la două oficii poştale diferite (conţinutul nu a fost verificat şi nu a fost nevoie să ne legitimăm). Cine îşi pune în gând să-i facă o surpriză neplăcută cuiva şi să nu se afle cine a trimis coletul ar putea foarte bine să declare altă identitate în dreptul expeditorului. În cazurile întâlnite de noi s-a mers pe încredere, pe cuvânt.
Coletele au plecat spre destinatar fără să trezească vreo suspiciune. Pe foaia de trimitere e de ajuns să treci "DIVERSE" în dreptul conţinutului, să achiţi taxa de greutate, ţi se aplică două ştampile şi cutia cu un praf suspect a plecat pe adresa redacţiei. În reportajul realizat cu o cameră ascunsă am întâlnit şi opusul. Angajaţii de la două firme particulare de curierat rapid n-au vrut să preia pachetul până nu-l desfacem şi ambalăm în faţa lor.
"Ce aveţi aici, mâncare?"
În fiecare cutie de plastic am pus câte un pumn de sare, le-am împachetat şi izolat cu folie. Peste ele am lipit şi câteva rânduri de bandă adezivă.
Prima oprire: oficiul poştal din zona Piaţa Sfânta Vineri. După aproximativ zece minute de stat la coadă, am primit un formular de expediere. După ce l-am completat, am mai aşteptat în jur de 15 minute până să se întoarcă funcţionara la birou. Îşi făcuse de treabă cu nişte plicuri pe care le punea într-un sac. "Aşteptaţi, vă rog! Ce depuneţi dumneavoastră la poştă mai trebuie să şi plece", i-o taie scurt doamna unui bătrânel care voia să cumpere nişte timbre. "Ce aveţi aici, mâncare?", se încruntă doamna de la poştă către coletul pe care i l-am împins pe tejghea.
Îl ia cu o mână şi începe să-l scuture la ureche. "E un cadou, doamnă", i-am răspuns scurt. Între timp se şi apucase de completat datele în computer. Mai dau o dată cu subsemnatul într-o căsuţă de pe formular şi primesc factura. Nu mi-a cerut niciun act de identate, iar coletul n-a stârnit nici cea mai mică suspiciune. Conţine "Diverse" - această informaţie e de ajuns. Putea fi antrax sau cocaină.
"Desfaceţi pachetul, trebuie să vedem ce e înăuntru şi-l împachetaţi aici"
Următorul colet, ambalat în acelaşi mod, am ales să-l trimitem printr-o firmă particulară de curierat rapid, Cargus - agenţia de pe Bulevardul Unirii. "Se pot trimite colete de aici?", am întrebat şi am pus repede pachetul pe masă. Agentul s-a uitat foarte lung şi a început să mă ia la întrebări: "Ce aveţi aici?", iar după ce i-am spus că am ceaiuri a luat o pauză de vreo două secunde. A luat un cutter de pe masă şi mi l-a împins: "Desfaceţi pachetul, trebuie să vedem ce aveţi înăuntru şi-l împachetaţi înapoi, aici, la noi". A urmat o stratagemă cum că nu mai trebuie trimis pachetul pentru că, printr-un telefon, destinatarul a anunţat că nu mai are nevoie de presupusul ceai şi am plecat fără să ne deconspirăm.
Următorul colet a fost depus la oficiul poştal de pe strada Ion Pillat, colţ cu Bulevardul Unirii. Am primit formularul de expediere şi am cerut şi un plic mare. Pe hârtie, toate datele au fost completate, cutia pătrăţoasă a intrat în plic şi l-am sigilat. După ce am aşteptat vreo 10 minute, am predat pachetul şi formularul. Amploaiata a introdus datele în computer, a cântărit pachetul şi mi-a cerut banii fără nicio întrebare.
Din nou, categoria "Diverse" trecută la conţinut a fost de-ajuns. În ceea ce priveşte viteza de expediere, nimic de reproşat. Deşi nu erau trecute ca pachete prioritare, Poşta a adus coletele noastre cu sare a doua zi. E adevărat, expeditorul şi destinatarul erau din Bucureşti.
Dacă cineva ar fi dorit să ne otrăvească cu antrax ar fi decimat redacţia "Evenimentului zilei". Prima victimă ar fi trebuit trebuit să fie colegul nostru Mihnea- Petru Pârvu, întrucât el era destinatarul. Ca să mergem până la capăt, cel care a ridicat coletul a fost tot expeditorul.
LA PACHETE
Angajaţii Poştei Române merg pe încredere Angajaţilor Poştei nu li se pare atât de grav faptul că nu ţi se cere un act de identitate şi merg pe încrederea celui care trimite coletul. "De ce să nu-şi dea identitate şi să trimită colete care să aibă conţinut periculos? Numai un om rău poate să facă aşa ceva. N-am avut niciun caz până acum, iar noi, când sesizăm ceva suspect, anunţăm poliţia", ne-a răspuns o funcţionară a Poştei de la Biroul de Relaţii cu Publicul.
Până la închiderea ediţiei nu am primit un punct de vedere oficial din partea Poştei Române. Aceştia ne-au precizat că se vor adresa specialiştilor instituţiei şi pot oferi un răspuns la începutul săptămânii viitoare.
În ceea ce priveşte contractele semnate între curier şi expeditor, cei de la Cargus, de exemplu, ne-au precizat că este stipulat că persoana care trimite pachetul este de acord să i se deschidă şi să i se inspecteze pachetul în caz de suspiciuni. O altă firmă, Fan Courier, spune că refuză coletele care prezintă suspiciuni şi nu sunt ambalate corespunzător.
LEGE
În ce condiţii nu poţi trimite coletul
Legea serviciilor poştale spune că, "în cazul suspiciunii de utilizare frauduloasă a serviciilor poştale", operatorii pot solicita deschiderea trimiterilor poştale de către expeditor sau de către destinatar. De asemenea, legea mai spune şi că operatorul poate refuza orice trimitere poştală dacă se constată că aceasta ar pune în pericol viaţa sau sănătatea unor oameni ori se pot produce pagube materiale.
Pe site-ul Poştei Române sunt trecute toate materialele şi substanţele care sunt interzise la expediere. Printre acestea sunt trecute matarialele explozive, lichide inflamabile, gaz, materii radioactive sau corozive. Pe acelaşi site sunt specificate, într-o listă foarte lungă, şi o parte dintre stupefiante.
Printre pachetele speciale admise se numără cele care conţin: albine, lipitori şi viermi de mătase, paraziţi şi distrugători de insecte nocive destinaţi controlului acestora şi schimbului între instituţiile oficiale.
Notă: Filmul cu camera ascunsă a fost realizat cu ajutorul Microbest.ro