Matematicianul şi scriitorul român Bogdan Suceava locuieşte de aproape 14 ani pe pământ american. Profesor la California State University Bogdan Suceava este unul dintre puţinii români care au emigrat peste Ocean şi care continuă să urmărească cu atenţie ceea ce se întâmplă în ţara sa natală. Iar multe dintre subiectele care ajung în cărţile sale se inspiră din realitatea românească.

Profesorul de matematică a debutat în literatură la începutul anilor '90, cu volumul de proză scurtă, "Teama de amurg". Au urmat alte zece titluri, cel mai cunoscut fiind volumul "Venea din timpul diez" (2004). Ultimul său volum este "Vincent nemuritorul" (2008).

Recent, a realizat un turneu de promovare în România pentru cea de-a doua ediţie a romanului "Venea din timpul diez", de la Polirom, apărut în aprilie 2010.

Voci pentru România: Care  a fost contextul şi motivul plecării din România? Bogdan Suceava: Hotărârea de a pleca din România a avut mai multe etape. Inițial, mi-am dorit să plec doar temporar, pentru a-mi continua studiile. Luasem toate cursurile posibile în București în domeniul geometriei diferențiale, și simțeam că aveam nevoie de mai mult. Am făcut cu totul șase ani de cursuri la București, cinci până la licență și un an de master. Și mai era ceva.

Tensiunea din România de atunci. Pentru multă vreme am urmărit realitatea politică din România și am așteptat ca lucrurile să se mai liniștească și să se stabilizeze. Idealul meu ar fi fost să lucrez într-un loc lipsit de conflicte, și Universitatea București în perioada aceea nu era deloc un loc lipsit de tensiuni. Am plecat în vara lui 1996 pentru a studia geometria diferențială la Michigan State University, cu profesorul Bang-Yen Chen. Nu mi-am dorit să merg în altă parte, ci neapărat la această universitate. Astfel, a fost o opțiune precisă, pur universitară, pentru că doream o specialitate anume.

Care au fost cele mai mari obstacole pe care a trebuit să le depăşiţi atunci când aţi ales să vă continuaţi cariera academică în Statele Unite? Să vorbesc despre dificultatea examenelor din timpul școlii, în Michigan? Au fost dure, dar nu le-aș considera propriu-zis obstacole, pentru că, pe termen lung, fiecare dintre ele a avut o mare importanță formativă, iar sistemul de doctorat „la zi“, așa cum e în America de Nord, mi-a permis să acumulez informație, să urmăresc ceea ce mă interesa. După anii de școală doctorală de la Michigan State University, aveam mai multe opțiuni: fie să revin în România, fie să-mi continui munca într-o altă universitate nord-americană. Am început să trimit dosare universitare în toamna lui 2001. Imediat după atentatele din septembrie 2001 se resimțeau efectele unei viitoare restrângeri a numărului de poziții scoase la concurs în America de Nord. Câteva poziții care mă interesau au fost anulate. Asta e o primă categorie de obstrucții, singura reală și peste puterea noastră de a le controla: suita de furtuni de natură economică, care intervin în viața noastră în ani cruciali pentru etapele profesionale. Până la urmă am câștigat un concurs la California State University, Fullerton, pentru care comisia primise peste o sută de dosare venite de pe piața internațională a muncii. Trebuie să ai noroc ca atunci când îți cauți un loc de muncă, să existe pe piața muncii cineva care să aibă nevoie de un scholar cu profilul tău academic. Se poate spune asta despre multe domenii. Dar mie mi-a plăcut competiția, am fost crescut în spiritul competiției ca la olimpiadele școlare românești, și știu că fiecare comisie vrea să-l angajeze pe cel mai potrivit pe post. Am fost primul român pe care universitatea aceea l-au angajat.

Sunteţi matematician şi scriitor, sau scriitor şi matematician? Pentru lumea românească sunt doar scriitor. Nu sunt atât de orgolios încât să-mi imaginez că matematica mea ar putea interesa publicul larg din România. De ce scriu? Pentru că nimeni altcineva nu abordează subiectele care mă interesează pe mine foarte mult. Dacă aș vedea aceste teme tratate de altcineva, nu aș fi interesat să abordez aceste subiecte. Dar se întâmplă invers. Recent, un critic pe care-l respect foarte mult a spus că și-ar fi dorit ca el să fi scris romanul "Venea din timpul diez". A fost cel mai grozav compliment pe care l-am primit vreodată.

O întrebare la care aţi mai răspuns  cu alte ocazii, care este relaţia literatură-matematică raportată la scriitorul Bogdan Suceava? În sens tematic, nici una. Mă străduiesc să nu împrumut ticurile profesionale ale matematicianului în proză, pentru că știu cât de plicticoși pot fi profesorii de vreo specialitate când încep să predice. Pe de altă parte, e imposibil ca fundamentul etic educat în matematici să nu treacă în literatură. Datorită antrenamentului pe care-l am, pot, atunci când am o temă care necesită concentrare, să lucrez nonstop săptămâni în șir, cu disciplină și rigoare, de-a lungul unui plan bine stabilit. Nu mi-e teamă de subiecte dificile. Pot să mă documentez în mai multe limbi și studiez mult înainte de a scrie pe indiferent ce temă.

Scrieţi literatură doar în limbă română, deşi locuiţi de  ani buni în SUA. De ce doar în limbă română? Întrebarea e cumva surprinzătoare. Nu mi se pare nimic neobișnuit. Pentru un text literar, dacă îți propui să scrii o carte precisă și bine articulată, ai nevoie să abordezi fiecare idee cu maximum de nuanță. Cred că poți face asta cel mai bine în limba maternă. Am avut experiența de a-mi vedea textele literare traduse de cei mai buni traducători literari din română în engleză, așa cum sunt Sean Cotter sau Alistair Ian Blyth, și am avut șansa de a discuta nuanță cu nuanță texte de mari dimensiuni.

Nu cred că aș fi putut produce lucrări la fel de frumoase în engleză, deși pot să scriu destul de bine și în limba aceasta. Dar nu mă interesează nimic altceva decât să propun cel mai bun act cultural de pe piață din momentul cultural respectiv. Și cred că asta se poate face numai într-o limbă pe care o stăpânești perfect. De acum se știe ce fel de cărți produc și probabil se cunoaște că nu mă interesează nici un alt fel de succes decât calitatea intrinsecă a textului literar.

Care sunt proiectele cel mai recent încheiate şi la ce lucraţi în prezent? Mă credeți dacă vă spun că sunt superstițios? Fie acesta un păcat al meu, de a nu vorbi despre lucrările pe care le elaborez acum. Cel mai recent roman nou pe care l-am publicat este "Vincent nemuritorul", apărut la Curtea veche, în 2008.

Care este relaţia dumneavoastră cu România? Mă doare când au loc absurdități și când văd suferință, și mă bucură când simt perspective pozitive. Petrec foarte mult timp în România. Scriu despre subiecte românești, am mulți prieteni care locuiesc în diverse orașe din țară. În lunile mai-iunie 2010 am făcut un turneu de prezentare a celei de-a doua ediție a romanului "Venea din timpul diez", în care m-am întâlnit cu sute de oameni și am vorbit de foarte multe ori la radio sau tv. Încerc să simt realitatea românească și îmi place să ascult mai mult decât îmi place să vorbesc. România mă interesează în cel mai înalt grad.

Vorbind din prisma experienţei personale, care ar fi primele lucruri despre care credeţi că  ar trebui schimbate în România şi cum anume s-ar putea realiza aceste schimbări? Ce anume credeţi că avantajează România?Cel mai important lucru ar fi să tacă din gură cei care nu se pricep. Ar fi o prostie ca eu să comentez despre economie, când la economie chiar nu mă pricep. Dar în România dau indicații despre dezvoltarea economiei tot felul de oameni, de specializări foarte diferite... Și se discută foarte imprecis despre ajustări economice, despre cantități, fără nici o grijă pentru exactitatea informațiilor.

Pentru cel de-al doilea răspuns, cred că România a avut un mare avantaj care de-acum nu mai există: sistemul de învățământ foarte performant pe componenta de matematică și fizică. Toate tăierile de conținut al materiilor de după 1990 au fost catastrofale și au redus șansele forței de muncă din România de a fi competitive. Acum forța de muncă din România știe atât cât știu și oamenii din alte țări. Asta nu e bine pentru cei educați aici, au pierdut un avantaj de sistem.

Interviu acordat în exclusivitate pentru Voci pentru România şi evz.ro