Florian Bichir: "A-ti petrece vacanta pe litoral e o moda care a inceput in Romania dupa anii '50".
Pana atunci, in perioada interbelica putini se incumentau sa vina pe malul Marii Negre, preferand muntele sau provincia. Constanta era mai mult cunoscuta pentru portul sau, dar si pentru cazinoul unde destui aventurieri sfarseau in zori aruncandu-se in mare.
O singura exceptie, Balcicul Reginei Maria - un loc boem, frecventat de artisti si scriitori, o oaza de fapt a inspiratiei mai degraba decat o statiune, in sensul actual al cuvantului, pentru ca serile artistice si cenaclurile erau mult mai in voga decat statul la soare sau balacitul in apele marii.
Turismul industrial, la scara mare, a inceput in anii ‘50 cand comunistii au inaltat pe locul micilor localitati dobrogene, prafuite si alcatuite din case acoperite cu stuf, blocuri, ghetouri de beton, botezate pompos hoteluri.
Pe locul unde altadata strajuiau buncarele lui Antonescu „au crescut” mastodonti de beton, populati de zeci de mii de sindicalisti, trimisi de noua oranduire comunista sa se odihneasca pentru viitoarele cincinaluri, pentru biruinta clasei muncitoare.
Clasa muncitoare care se bucura in mod organizat, tovaraseste. De atunci si pana in prezent, sejurul la mare a devenit un ritual, pastrat cu sfintenie, o traditie fara de care o vacanta nu poate fi inchipuita.
In spirit de fronda, la turismul institutionalizat au luat nastere oaze de libertate, precum 2 Mai sau Vama Veche, adevarate insule ale boemei. Locuri ajunse azi legendare si frecventate de toata „lumea buna” a acelor vremuri, de cei care mai tanjeau dupa libertate, dupa Romania reala.
Astazi, din teribilism, cele doua localitati au ajuns o amintire pentru ca in Vama Veche dai nas in nas cu pusti obraznici sub influenta cine stie caror droguri, iar in 2 Mai stai cazat alaturi de chinezi, veniti sa se odihneasca dupa atata vandut de tenisi si maiouri prin angrourile tarii. Ce spirit, ce amintiri? O decadenta a vremurilor care inspaimanta de multe ori, te forteaza sa pleci la dracu-n praznic, sa inveti bulgareste sau sa evadezi pe plajele spahiilor.
Azi, in cea mai mare parte, litoralul romanesc este o ruina, un amestec trist din ce a ramas de pe urma comunistilor si valul capitalismului. Hoteluri darapanate sunt pansate cu reclame capitaliste la bauturi fine sau racoritoare. Mitocania postcomunism este si ea in floare.
Fostii strungari sunt bucatari sau ospatari, fostii mecanici sunt taximetristi, delincventii si puscariasii au devenit oameni de turism, patroni de hoteluri. Indiferent de calificare, aptitudini sau cei sapte ani de-acasa, toata lumea face turism. Chelnerii iti scuipa in ciorba, hotelierii se uita chioras la tine - ai noroc daca nu mananci bataie - cand ii intrebi de ce nu merge instalatia sanitara.
Totul se desfasoara intr-un balci in care diversi indivizi isi etaleaza ghiulurile si lanturile de prost-gust alaturi de masini „bengoase” asortate cu blonde platinate. Litoralul este cel mai bun exemplu pentru degringolada pe care o traverseaza Romania, un zbucium al valurilor, care arunca mizeria la mal.
Recomandările noastre
