Sute de timişoreni s-au îngrămădit ieri să deguste cei mai aromaţi cârnaţi bănăţeni.
45 de măcelari au pus la bătaie sute de metri de mezeluri şi s-au întrecut în anuala competiţie a descoperirii cârnatului perfect. De 14 ani încoace, ultima joi din ianuarie înseamnă „Worschtkoschtprob“, adică zi de mâncat cârnaţi. Săptămânalul de limbă germană „Banater Zeitung“, din Timişoara - supliment al cotidianului „Allgemeine Deutsche Zeitung“ -, este organizatorul tradiţional pentru „Degustarea Cârnaţilor“.
Întrecerea îşi are începuturile într-o serbare restrânsă, adresată presei timişorene. A fost iniţiată în anul 1971 de redactorul-şef al fostei redacţii „Neue Banater Zeitung“, Nikolaus Berwanger. Reţeta ideală
Opt specialişti şi-au pus ieri papilele gustative la cea mai grea încercare. Le-au înnebunit de-a dreptul, pentru că au trebuit să guste cel puţin o bucată din fiecare cârnat, pentru a-l identifica pe cel mai gustos. Chiar dacă unii îl preferă mai uscat, alţii mai picant, unii l-ar alege pe cel cu mai mult usturoi sau cu boia, la festivalul cârnaţilor nu se poate să nu găseşti măcar unul care să se apropie de idealul fiecăruia.
„Cârnatul trebuie să fie în primul rând plăcut la gust, nu are voie să fie nici prea condimentat, nici prea puţin aromat cu mirodenii. Apoi trebuie să nu fie gras, pentru că prea multă grăsime în el îl face să nu poată fi păstrat, ori toată savoarea cârnatului vine după ce apuci să-l ţii în şpais o vreme. E perfect dacă cârnaţul e afumat, ia puţin din gustul fumului şi prinde arome. Culoarea trebuie să fie roşul natural al cărnii, combinat cu boia de ardei, nicidecum o culoare dată de chimicale. Ca mezelul să fie perfect, trebuie să fie uscat. Dar nu prea tare, aşa numai bun de muşcat din el“, spune unul dintre degustători. Foamea, cel mai bun aliat
Trei condiţii sunt literă de lege pentru cel mai reuşit cârnat: să fie din carne proaspătă, nu congelată, porcul să fie de casă şi crescut ca la ţară, cu porumb şi fără chimicale, iar a treia, aşa cum spune Timotei Ţintoi, „să fie omu’ flămând, atunci îi cârnaţu’ cel mai bun, când îi omu’ flămând atunci îi pică bine, când e îmbuibat, nu îi mai place“.
Câştigătorul din acest an este măcelar, a învăţat meseria de la tatăl şi de la bunicul lui. Acum, el şi-a dus tehnica peste Ocean, în Miami, el lucrează în SUA, la un restaurant. „Le-am făcut de toate, şi cototroage (răcituri - n.r.)“, spune bărbatul râzând. El mai lucrează şi în Germania, la o măcelărie, dar iarna este tot timpul acasă, ca să-şi prepare cârnaţul pe gustul lui.
Recomandările noastre
