Te îmbraci, îți aranjezi părul, dai un puf cu parfum, te așezi să-ți tragi pe picioare cizmulițele de primăvară… Zărești masca cum iese din cutia pusă la îndemână pe cuier și…
Unde să te duci? Dacă te întâlnești pe stradă cu vreun vecin sau vreo amică și…Poți să știi cu cine au intrat ei în contact?! Poate le-a venit vreo rudă sau prieteni din Italia sau Spania, că vin acum cu miile în țară? Sau dacă s-au contaminat în autobuz, că nu știi care cum pune mâna pe bară? S-a spus și la televizor că un infectat cu Coronavirus s-a plimbat prin București cu autobuzul…Da, cică a fost o glumă a aiuritului ăla, un bețiv, dar ce, nu s-ar putea întâmpla?!
Mai privești o dată spre mască, apoi arunci din picioare botinele. Mai bine nu te duci, de ce să trăiești cu spaimă că te-ai pricopsit cu virusul ăsta nenorocit?!
Au trecut 10 zile și nopți de când n-ai ieșit din casă…Mai merge o tură de izolare, hai că nu ești chiar în pragul depresiei! Cum zicea un psiholog pe net?! Că te cuprinde anxietatea, că te apasă lipsa de libertate până la depresie, dar că trebuie să gândești pozitiv și să apelezi site-ul lui pentru terapia ce te va smulge din ghearele neliniștilor…
Pe naiba! Ești arestată la domiciliu de bunăvoie într-o carantină națională care nu știi când se va sfârși. Ți-e frică de frica pe care o simți în jur, o vezi etalată la televizor sau o citești pe net și te întrebi de ce naiba ești condamnată să stai arestată la domiciliu fără să fi avut vreo întâlnire cu procurorii.
Mmda, izolarea asta în casă, așa benevolă cum e ea fiindcă vrei să te păzești pe tine și ai tăi, te-a făcut să-ți amintești de miniștrii ăia duși cu cătușe marca DNA, de oameni de afaceri, de medici de renume, ba chiar și de violatorii de la Vaslui, plasați de judecători în arest la domiciliu, nu în celule. Gândeai că sunt favorizați, că-și fac arestul în vile sau în apartamente luxoase, dar acum simți că diferența de libertate stă doar în wc-ul de penitenciar și toaleta ta din casă. Și de companioni, că nu poți dansa sau să te uiți la televizor cu oricine!
Șmecherii ăia de legiuitori din democrații avansate știau ei bine de ce au introdus în procedurile penale arestul la domiciliu, măsură importată și de autoritățile noastre prin 2014. Acum, neprihăniți cum suntem, ne-am arestat singuri la domiciliu. Ca să ne ferim de monstrul chinezesc Coronavirus. Și ne-a cuprins o teribilă frică de frica colectivă pe care ne-o tot prevăd unii și alții.
Nu, procurorii DNA n-au nicio treabă cu asta. Acum, probabil lucrează și ei de acasă.
Recomandările noastre
