Trofeul se decerneazÇŽ azi, la Hotel InterContinental Bucureşti.
În cea de-a doua etapÇŽ a desemnÇŽrii câştigÇŽtorului premiului "Augustin Frăţilă", 20 de bloggeri au decis care este cel mai bun roman, acordând puncte de la 1 la 5 fiecărei proze finaliste. Autorul al cărui roman a primit cel mai mare punctaj va fi răsplătit cu Premiul literar "Augustin Frăţilă", în valoare de 10.000 de euro. Ceremonia în cadrul căreia se acordÇŽ Premiul are loc pe data de 7 noiembrie 2012, la Hotel InterContinental Bucureşti. FEM, Viaţa lui Kostas Venetis, Emoţia, Matei Brunul, Ploile amare sunt cele cinci romane finaliste la Premiul literar "Augustin Frăţilă", ediţia I, oferit de compania Philip Morris Trading. "Ploile amare revizitează o temă prin care a trecut şi romanul generaţiei '60. Însă o face într-un mod cu totul original. Mai întâi, pentru că prozatorul abandonează locurile comune ale romanelor şaizeciste. Denunţarea sistemului nu mai vizează doar "obsedantul deceniu", ci regimul în întregul său, şi mai ales esenţa spiritului totalitar. Parabola nu vizează "excesele" începuturilor, ci însăşi crima ritualică pe care acesta se sprijină. Căci nu excesele au compromis comunismul: el era compromis de la bun început, fiind impus cu forţa, printr-un viol istoric, unor comunităţi care nu aveau nici cea mai mică intenţie de a-l adopta. În sfârşit, romanul lui Alexandru Vlad, chiar dacă se încheie cu un soi de acalmie meteo, după diluviu, nu face loc optimismului. Anii '70 au pus, e-adevărat, capăt unor aberaţii şi absurdităţi ale perioadei staliniste, însă, aşa cum în roman smârcurile şi zonele inundate întârzie să dispară după trecerea ploilor, tot aşa şi esenţa totalitarismului a rămas aceeaşi, în ciuda renunţării la practicile din trecut. Parabola iese însă din locurile comune ale prozei şaizeciste mai ales prin racordarea semnificaţiilor ei politice la o semnificaţie antropologică superioară. Totalitarismul nu a distrus numai instituţii - Biserica Română Unită cu Roma, de pildă, victima cea mai tragică şi mai prestigioasă - şi destine umane (Anca, Brodea). El a şters din istorie o întreagă clasă, un pilon al identităţii româneşti: ţărănimea. Ploile amare este, deci, în egală măsură, un cântec funebru al acestei lumi ţărăneşti, al acestei civilizaţii ancestrale, ale cărei rădăcini se pierdeau în istorie, şi pe care comunismul a distrus-o prin proletarizare. Metafora ploilor amare care cad peste satul ardelean este cât se poate de sugestivă, căci dacă altor grupuri sociale - proletariatul industrial, intelectualitatea tehnică - totalitarismul le-a oferit şi incontestabile oportunităţi, ţărănimea a fost potopită în permanenţă de nenorociri istorice. De la colectivizare la sistematizarea satelor, lumea rurală românească nu a cunoscut nici un moment de respiro, nici o pauză a Răului…", se aratÇŽ în cronica literarÇŽ consacratÇŽ romanului Ploile amare în ziarul Contemporanul.
Recomandările noastre
