Alex a studiat Chimia, iar apoi a dat examen la Medicină, pentru că avea o idee fixă, ce nu îi dădea pace, aceea că trebuie să facă ATI. „Am rămas din prima facultate cu «virusul» de a face cercetare. În prima zi la Facultatea de Medicină i-am scris un e-mail profesorului Dorel Săndesc, pe atunci șeful Clinicii ATI din cadrul Spitalului Județean Timișoara. I-am spus că eu asta vreau să fac. Cred că sunt extraordinar de norocos. Profesorul Sandesc este pentru mine îngerul meu păzitor, omul care nu a spus niciodată «nu», omul care în momentele grele a fost acolo și a spus cu toată încrederea «continuăm și ne asumăm»”, spune tânărul student.

A început chiar în ziua următoare, ca voluntar la ATI. „Mergeam în gărzi. Ajutam infirmierele la igiena celor mai gravi pacienți. Am trăit, în această clinică, cele mai umane momente ale existenței mele. Două – trei luni am observat lucruri și mi-am dat seama cum trebuie să răspunzi acestor drame. Apoi am început să tratez, step-by-step”, își amintește viitorul medic.

 

Medicina, la concret

„Cred cu tărie că medicina e ceva ce înveți concret, «la locul faptei». Cel mai important e să înțelegi factorul uman și că trebuie să fii pregătit să răspunzi la o urgență. În doar jumătate de an mi-am dat seama că vreau să mă ocup de pacienți arși grav și cu traume. E un miracol să lupți cot la cot cu pacinetul aflat în stare critică, să fii alături de el în cele mai grele momente, atunci când, de multe ori, se află la granița dintre viață și moarte”, spune Alexandru Rogobete.

Fără să se laude, admite că a învățat medicină nu neapărat din manuale – pe care oricum le găsește, în parte, învechite și neadaptate la noutățile medicale – ci din spital. Unde a avut șansa să lucreze alături de oameni deschiși la minte și la nou, oameni care i-au devenit a doua familie. Cu ei a ajuns să implementeze în secția ATI a Spitalului Județean din Timișoara, și, mai apoi, în țară, cele mai noi metode de monitorizare a pacienților aflați sub anestezie sau în comă.

În ceea ce îl privește, dacă ar putea, ar permite accesul studenților la această facultate doar după vârsta de 20 de ani, și ar elimina din sistem profesorii care se tem că noile generații, mai competente, vin și le iau locul: „Sunt și profesori sau medici îmbătrâniți nu atât fizic, cât ca mentalitate, care spun că nu mai au ce învăța. Sau specialiști care se întreabă de ce ar trebui să știe și să aplice noile tehnologii”.

 

Nu e pila nimănui

Trebuie să lămurim lucrurile: Alex nu e pila nimănui. Am putea spune chiar că provine dintr-o familie modestă.

A fost olimpic la Chimie și, în clasa a X-a, a publicat prima carte, împreună cu profesoara sa, o culegere de exerciții și probleme pentru olimpiadă.

Părinții sunt plecați, de 12 ani, în Belgia, dar el a rămas în România: știe că aici poate face totul, nu are de ce să plece.

În prezent, derulează cel mai mare studiu la nivel mondial al entropiei și oferă suport clinic pe aceeași temă unui conglomerat american, lider mondial în piața de echipamente medicale. „Pentru mine, este o onoare să fac parte din echipa acestei companii mondiale”, spune Alex. Entropia monitorizează gradul de hipnoză a unui pacient și ajută medicii să facă o anestezie modelată exact pe nevoile bolnavului. Studiul RO – Entropy a început cu un program pilot la Timișoara, la Clinica Casa Austria a Spitalului Județean, a beneficiat de sprijinul total al Societății Române de ATI și a ajuns să fie implementat în 24 de spitale. „La final, studiul se va baza pe rezultate culese de la 10.000 de pacienți”, spune Rogobete. E de precizat că alte studii ale entropiei realizate în lume au avut maxim 300 de subiecți.

 

Cum ar rezolva problemele sistemului

L-am întrebat și cum vede el sistemul medical. Ce ar face dacă ar ajunge să conducă Ministerul Sănătății. Ceea ce a spus ne-a pus pe gânduri: „Nu cred că cineva din M.S. știe care sunt lipsurile reale”. Ce ar face? Ar începe cu un inventar. „Aș face un inventar al spitalelor, apoi, treptat, aș începe să le dotez, aș schimba infrastructura și aș asigura bani pentru echipamente și consumabile, iar în final m-aș ocupa de personal. Spun echipamente în special, pentru ca terapia intensivă modernă înseamnă tehnologie performantă. După toate acestea cred că am putea lucra la performanță. Este nevoie de spitale regândite, mă refer aici inclusiv la circuitul medicilor și al pacienților”, spune tânărul student.

Studiul despre vitamina C, inclus în Clinical Trials

Din anul al treilea de facultate, Alex a început un alt studiu care privește rezultatele aportului de vitamina C în doze mari la pacienții intubați, pentru combaterea stresului oxidativ. Acesta este inclus în Clinical Trials, registrul american de studii clinice, cel mai mare din lume.

Tânărul student și specialiștii români cu care lucrează la acest studiu, prof. dr. Dorel Săndesc și conf. dr. Ovidiu Bedreag au ajuns la concluzia că aportul cantitativ de vitamina C e de un ajutor fantastic pentru pacienții aflați în stare gravă.

Tânărul student începe anul viitor un alt studiu, privind necesarul energetic / caloric al unui pacient de la terapie intensivă. „Realitatea e că jumătate din pacienții intubați sunt malnutriți, conform studiilor, iar noi ne-am propus să cercetăm necesarul lor energetic folosind tehnici moderne, de ultima oră”, arată studentul.

 

Putea pleca în Belgia, a ales România

În contextul în care în România se vorbește tot mai mult despre cum motivăm rezidenții să rămână în spitale și să nu plece în străinătate, Alex Rogobete crede că, de fapt, e o falsă problemă. Pe de o parte, majoritatea colegilor care pleacă la finalul studiilor aleg țări unde nu e nevoie de rezidențiat. În prezent remunerația unui rezident este în jurul a 4.000 de lei. O sumă bună pentru România. „Eu am decis că rămân. Puteam pleca în Belgia să lucrez ca și biochimist, după terminarea primei facultăți, dar am decis să fac medicină și să o practic aici. Aș fi rămas și pe cei 1.500 de lei cât primea un rezident înainte, atunci cand m-am decis sa rămân. Nu cred că despre bani e vorba. Salariul e important, îți oferă un confort psihic. Dar nu voi fi niciodată de acord că un salariu mare îl face pe om motivat. Banii vin în urma acțiunilor pe care le faci, datorită motivației interioare”, ne spune el. Nu înțelege „apetența” românilor pentru medici care au bifat o experiență în străinătate. „Deseori, aceștia au profesat în spitale mici, mai slab dotate ca ale noastre, dar se întorc cu o aură specială pentru că au fost «afară»”.

 

Te-ar putea interesa și: